• LIPSĂ GRAVĂ DE VIZIUNE • Rata de absorbţie a fondurilor europene, adică banii efectiv cheltuiţi în România, este extrem de mică, variind între 7% pe Programul Operaţional Regional şi 20% pe Programul Operaţional Sectorial - Dezvoltarea Resurselor Umane, fapt care ne plasează mult în spatele Bulgariei. În plus, diferenţa între sumele vehiculate în public şi cele înregistrate de fapt este foarte mare, potrivit studiului „Fonduri structurale, de la oportunităţi de dezvoltare la buget de pradă”, publicat de Institutul pentru Politici Publice (IPP). „Cifrele pe care le raportează în diverse documente autorităţile de management (AM) nu corespund cu cele publicate pe site-ul Autorităţii de Coordonare a Instrumentelor Structurale (ACIS), pe 31 mai 2011”, se arată în acelaşi studiu. Cei de la IPP spun că, încă de la momentul negocierii conţinutului programelor operaţionale (2004 - 2007), dar şi pe parcursul implementării acestora, se constată „o lipsă gravă de viziune şi o incapacitate de negociere a bugetelor adecvate obiectivelor din sectoare-cheie”. Cum ne remarcăm în schimb? Ei bine, cu preocuparea exclusivă de a cheltui cât mai mult. „Nu contează cum, pentru ce şi cu ce rezultate”, spun reprezentanţii IPP. „Aşa se face că avem strategii de dezvoltare finanţate cu sute de mii de euro, cum ar fi terenuri de golf în mediul rural (proiect de 1,4 milioane lei, contractat de Consiliul Judeţean Bacău), şi proiecte de milioane euro, câştigate de ONG-uri care, până mai ieri, declarau venituri de câteva zeci de mii de lei. La polul opus, sectoare în care lipsa de resurse este notorie, cum este sănătatea (reabilitarea de spitale), sunt mult subfinanţate”, potrivit concluziilor studiului IPP.

• UN NOU MINISTER • Ineficienţa în cheltuirea fondurilor structurale este „susţinută” şi de „o lipsă majoră de transparenţă la nivelul autorităţilor de management, care nu dau informaţii despre modul efectiv în care se cheltuiesc fondurile structurale”. „Scuza cea mai des invocată este că aşa se cere de la Bruxelles. Cât se poate de fals! AM-urile ar trebuie să prezinte periodic informaţii explicite despre stadiul proiectelor - câţi din cei 877 km de drum au fost reabilitaţi? Câte locuri de muncă s-au creat prin POSDRU? Nicio AM nu face acest lucru”, potrivit IPP, care recomandă preluarea sarcinilor ACIS de către un minister special, pentru a contracara organizarea defectuoasă a informaţiilor din cadrul AM-urilor. „O alternativă ar fi ca ACIS să poată sancţiona AM-urile, dar important este ca angajaţii să fie bine calificaţi. De asemenea, autorităţile de management trebuie să creeze o bază unică, cu informaţii detaliate despre proiectele finanţate, beneficiari şi intervenţiile propuse”, se mai arată în acelaşi studiu.

• STATUL CONSUMĂ FONDURI DEGEABA • O altă problemă majoră este că o mare parte dintre fonduri sunt utilizate chiar de autorităţile de management, care au luat aproape 450 milioane euro pentru asistenţă tehnică. „În cea mai mare parte, banii sunt folosiţi pentru a externaliza aproape toate atribuţiile către firme sau pentru a plăti personalul. De asemenea, multe autorităţi publice, în special ministere, accesează proiecte europene de milioane de euro pentru a duce la îndeplinire ceea ce în mod legal ar trebui să facă prin statutul de funcţionare. Spre exemplu, Ministerul Administraţiei şi Internelor a accesat proiecte pentru a scrie legi, iar Ministerul Muncii a luat 12,9 milioane lei pentru a se asigura că legea este respectată, când vine vorba de servicii sociale”, notează IPP.

• CUM SE FURĂ • Studiul relevă şi mecanismele clasice prin care s-au furat bani europeni, mai ceva ca-n Vestul Sălbatic: „S-a ajuns la distorsiuni absurde, în special pe piaţa serviciilor IT. În majoritatea proiectelor finanţate din fonduri structurale, toate produsele software costă milioane de euro. Ba mai mult, cum aprobarea proceselor durează, majoritatea soft-urilor în cauză nu ajung să fie folosite, pentru că sunt depăşite în cel mult 1-2 ani”. Alte metode de succes sunt proiectele „la minut”, oferite de firmele de consultanţă, mai ales pe POSDRU, unde evaluarea se face după principiul „primul venit, primul servit” şi mascarea cheltuielilor, prin folosirea de cuvinte-cheie, cum ar fi „centru de afaceri” sau „economie socială”. Nici mecanismul european nu este însă lipsit de probleme. Spre exemplu, „obligativitatea organizării de evenimente şi conferinţe de lansare a proiectelor nu este altceva decât o cheltuială inutilă. Beneficiarii ar trebui să fie obligaţi să publice pe un site comun informaţii despre proiecte şi să raporteze periodic stadiul în care se află, nu să cheltuiască bani pe evenimente fastuoase, înainte de a fi realizat ceva”. IPP mai critică şi faptul că ONG-urile administrează proiecte mult peste posibilităţi, fapt care ar putea duce la un „colaps financiar la nivelul acestora”. „Organizaţii cu venituri de câteva mii de euro au acum proiecte de peste 3 milioane euro, ceea ce nu este firesc”, conform IPP.

• CE E DE FĂCUT? • „Consultările cu societatea civilă şi cu alte structuri interesate ar trebui să urmărească mai mult decât bifarea formală a unei asemenea activităţi şi să se concentreze pe identificarea nevoilor şi priorităţilor reale de dezvoltare. În acelaşi timp, partidele de opoziţie ar trebui să se implice mai mult în urmărirea gestionării fondurilor europene, astfel ca, într-o eventuală alternanţă la guvernare, să nu repete aceleaşi erori”, încheie cei de la Institutul de Politici Publice.