La prima vedere, PD-L Constanţa pare să aibă parte de o vară liniştită. Ecourile luptelor interne s-au stins, chiar dacă pe cîmpul de bătălie sînt vizibile urmele ultimelor cafturi politice. Unii îşi ling rănile. Alţii s-au ascuns la umbră, încercînd să-şi potolească doar cu amintiri setea de scandal. Cei care au rămas cu poliţele neplătite manifestă o oarecare stare de nervozitate. Cu toate acestea, deocamdată, stau în banca lor. Aştia nu-şi iau niciodată vacanţă! Nu am nicio îndoială, PD-L Constanţa parcurge liniştea de dinaintea furtunii. În aparenţă, este ordine şi disciplină. E doar o părere a celor care nu simt sub picioare tremurul numeroaselor răbufniri de orgoliu. Dacă-i linişte, este tot meritul doamnei Ridzi. Înţelepţii de la Constanţa au înţeles că madam Ridzi este piatra de moară din casa preşedintelui Traian Băsescu şi din interiorul partidului păstorit de Emil Boc. Poate că, în acest context, s-a decretat un armistiţiu provizoriu pe plan local. Pînă trece furtuna de la Bucureşti, e de preferat să nu apară noi focare de dispute şi tensiuni inutile. Cazul Ridzi ar putea împinge partidul la vale. Şi, dacă, să presupunem, nu mai rămîne nimic din el, la ce bun să te iei la harţă din nou cu vechii duşmani? Din punctul ăsta de vedere, 2008 a fost un an cu ghinion pentru PD-L Constanţa. Vara trecută, pe vremea asta, se duceau lupte seculare în PD-L Constanţa. Într-un exces de zel furibund, o altă Piţi a partidului, care-şi descoperise subit vocaţia de strateg, încerca să facă ordine cu poşeta. Învîrtind-o pe deasupra capului, a exclus la grămadă mai mulţi activişti. Despre unii dintre ei, sincer vorbind, nu ştim nici astăzi cît de vinovaţi au fost! Mă rog, e treaba lor, treaba pedeliştilor! Întîmplările din vara trecută nu au fost prea fericite pentru PD-L, urmările nefaste ale deciziilor luate pe genunchi resimţindu-se şi acum. Perioada de interimat se prelungeşte. Ea a debutat cu avocatul Popescu la timonă, dar, în cele din urmă, acesta şi-a dat demisia, renunţînd la şefia partidului. Unii au făcut din abandonul domnului Popescu un capăt de ţară, plusînd pe tensiunile generate de starea de urgenţă din acea perioadă. În opinia mea, s-a exagerat foarte mult. Ion Popescu era depăşit de situaţie şi, dacă s-ar fi încăpăţînat să rămînă preşedinte interimar, cu siguranţă, ar fi tras partidul în jos. În plină debandadă politică, Mircea Banias s-a încumetat să preia frîiele PD-L Constanţa, cu toate că nu a avut o susţinere totală din partea mahărilor de la centru. Mulţi au spus că Banias este doar umbra lui Laurenţiu Mironescu, dar, după cîteva luni bune de activitate intensă, realitatea s-a dovedit a fi cu totul alta. Banias s-a lepădat de influenţa negativă venită dinspre Mironescu şi s-a străduit să se impună de unul singur. În mare parte, spre surprinderea scepticilor, a reuşit! Dintre toţi liderii politici de pe plan local, mă refer la elita din care fac parte Radu Mazăre şi Gheorghe Dragomir, domnul Banias este oarecum un caz special. Paradoxal, duşmanii săi cei mai de temut nu se află în PSD sau PNL, cum ar fi unii tentaţi să creadă, ci chiar în propriul său partid! Într-un an de zile, fac referire la perioada de cînd a fost numit preşedinte interimar, a fost ţinta a numeroase atacuri puse la cale de anumite structuri din PD-L Constanţa! Şi, cînd spun asta, nu mă refer numai la artileria grea condusă de deputatul Zanfir Iorguş, care visează, cum zice Mitrana, şi cînd e treaz la şefia partidului. Deşi prietenii din partid i-au făcut multe zile fripte, Mircea Banias a supravieţuit, politic vorbind, după trei “puciuri” puse la cale de coaliţia unor foşti primari pesedişti! A rezistat tuturor şicanelor venite dinspre gruparea Stavrositu. S-a expus răutăţilor fostului său amic Laurenţiu Mironescu. Cu toate acestea, s-a dovedit a fi un bun diplomat. Rămîne de văzut dacă va mai rezista… E prea multă linişte în PD-L Constanţa!