Din anumite puncte de vedere, în ceea ce îl priveşte, Mircea Banias se află pe drumul cel bun. Evident, ca lider politic. S-a “copt” şi a căpătat o anumită prestanţă. Se vede de la o poştă că nu acceptă postura de simplu figurant în fruntea PD-L Constanţa, în ciuda eforturilor îndrăcite pe care le fac unii sforari care vor să minimalizeze cu orice preţ rolul acestuia în partid. Cine sînt sforarii? Cei pe care îi cunoaşte toată lumea şi despre care noi scriem de ani buni. Indivizii care îşi imaginează că mai sperie pe cineva cu poveştile lor despre relaţiile pe care le au cu Elena Udrea, Blaga sau Videanu, prezentaţi pe post de “sperietori” la Constanţa. În opinia mea, Banias a făcut un pas decisiv în cariera sa politică în momentul în care a reuşit să se lepede de umbra lui Mironescu. S-a spus, şi poate de multe ori pe nedrept, că este manipulat de fostul deputat, ceea ce l-a dezavantajat foarte mult în diverse momente cheie. Unii vedeau în Mircea Banias, mai ales în perioada cînd se afla în fruntea Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, dublura lui Mironescu. Sigur, fostul deputat ne-a ameţit întotdeauna cu legendele dedicate relaţiilor sale personale cu “tata mare” şi despre cît de îndatorat îi este Banias în politică. Conform unui algoritm nescris al vieţii, lucrurile s-au schimbat fundamental în mai puţin de un an. Mircea Banias a ajuns sus, fiind lider de partid şi senator, iar Mironescu nu a intrat nici măcar în istorie, alături de voievozii pe care îi invocă frecvent, fără să aibă habar de soarta lor, Gigi Becali. Momentul schimbării lui Banias, ca atitudine, pare să se fi produs la scurt timp după ce a fost numit preşedintele interimar al PD-L Constanţa. Chiar din prima zi, dacă îmi amintesc eu bine, domnia sa s-a confruntat cu un puci care avea ca principal obiectiv scoaterea sa din joc. Mircea Banias nu era inclus în calculele de culise ale sforarilor consacraţi, dar, în cele din urmă, a rezistat pe poziţie. De atunci şi pînă astăzi au mai fost două tentative teribile pe care domnia sa a reuşit să le pareze. Mai întîi, a domolit elanul revoluţionar al unor primari scoşi la înaintare de unul căruia colivia lui de partid i se pare prea mică, pentru că pofta de putere îl furnică... Cineva a vrut să-şi arate muşchii, mizînd pe cîteva elemente surpriză, numai că liderul pedeliştilor constănţeni a blocat şi de această dată lovitura pe care au încercat să i-o aplice duşmanii săi. Nutresc speranţa că domnia sa nu s-a culcat pe o ureche şi că, în acest context, este de la sine înţeles că trebuie să se aştepte în continuare la noi diversiuni de acest gen. Cum s-a întîmplat şi cu povestea cu Titi Nădrag, strecurat în sînul organizaţiei judeţene în postura de mare favorit la şefia partidului. În timp ce diverşi urechişti din PD-L Constanţa au încălcat grosolan prevederile alianţei guvernamentale cu PSD, domnul Banias şi-a luat în serios rolul de mediator, punînd pe primul loc interesul general şi binele urbei. Un prim pas a fost făcut cu prilejul întîlnirilor pe care Elena Udrea le-a avut, în calitatea sa de ministru al Turismului, cu administraţia Mazăre. Discuţiile au fost mai mult decît constructive, principalul obiectiv constituindu-l relansarea turismului de pe litoral, ceea ce toată lumea aşteaptă de ani buni. S-au deblocat proiecte. Şoseaua de coastă are toate şansele să devină realitate. Poate că, în cele din urmă, noi, constănţenii, vom avea de cîştigat… Pînă acum, am fost marginalizaţi. Colegii de partid ai doamnei Udrea ne-au pus tălpi şi beţe în roate. E bine să uităm trecutul tulbure şi agitat cu Sulfina Barbu. Poate că acum este un nou început. În definitiv, de ce să nu privim lucrurile şi într-o manieră pozitivă? Aşa cum a procedat pînă acum Mircea Banias, care a dat dovadă de tact şi diplomaţie. Chiar şi în politică, vorba dulce mult aduce. Vin timpuri grele. Ca să trecem peste ele, avem nevoie şi de politicieni de calitate.