O SLUJBĂ STRESANTĂ Profesorul Jay Olshansky din cadrul Universităţii Illinois are un domeniu de cercetare inedit. Acesta a întreprins un studiu de comparare a vârstelor la care au murit preşedinţii americani, în raport cu speranţa de viaţă medie din epoca lor. Aşa a ajuns la concluzia că Barack Obama va trăi până la 82 de ani. De fapt, concluzia a fost că cine ajunge lider la Casa Albă trăieşte destul de mult, în pofida stresului şi a apăsării muncii legate de funcţie. Profesorul Olshansky arată că două treimi din preşedinţii americani care au murit de moarte naturală au trăit mai mult decât contemporanii lor. Primii dintre ei şi-au dat sufletul în jur de 80 de ani, într-o vreme când speranţa de viaţă se limita la 35-40 de ani. ”Impresia de îmbătrânire rapidă a preşedinţilor este doar o impresie, nu un fapt ştiinţific. Iar părul alb şi ridurile nu sunt mortale!”, arată cercetătorul care adaugă faptul că şefii de stat fac des controale medicale şi analize, care nu sunt o garanţie de sănătate, dar asigură o îngrijire optimă. La întrebarea despre ce se va întâmpla cu Barack Obama, profesorul Olshansky a îndrăznit să dea un pronostic, bazat pe educaţia preşedintelui, pe starea lui de sănătate şi pe accesul la îngrijiri de calitate: 82 de ani. „Cel puţin”, s-a grăbit acesta să adauge.

SECRETELE PIETRIFICĂRII La polul opus cu speranţa de viaţă, o echipă de cercetători italieni a reuşit să descopere secretul tehnicii de pietrificare a cadavrelor, o metodă de îmbălsămare des folosită în secolul al XIX-lea. Nu trebuie să fim preocupaţi doar de prelungirea vieţii, dar şi de efectiv viaţa… de apoi pe Pământ. Opt mumii de italieni care au trăit prin anii 1800 au fost recent analizate de o echipă a Institutului Eurac pentru mumii şi omul gheţurilor, din Bolzano, din nordul Italiei. Cadavrele au fost extrem de bine conservate de către specialistul în anatomie Giovan Battista Rini (1795-1856), maestru în arta pietrificării, un proces complex care constă în transformarea materiei organice în materie minerală.

Pentru a dezvălui secretele acestei tehnici extrem de delicate, grupul de cercetători a efectuat o serie de analize chimice şi anatomice. Mumiile au fost scanate cu raze X cu ajutorul unui tomodensitometru, un aparat care permite obţinerea de imagini detaliate din interiorul corpului. Rezultatele dezvăluie două faze tehnice majore ale pietrificării: scufundarea corpurilor în soluţii chimice ce conţin metale grele şi injectarea cu mercur a ţesuturilor interne. Potrivit cercetătorilor, este nevoie de o foarte mare cantitate de mercur pentru pietrificarea corpurilor şi a organelor umane. Analizele chimice au scos la iveală şi prezenţa potasiului, a fierului, bariului şi arsenicului. Colecţia de mumii, care au făcut obiectul studiului, era folosită acum două secole pentru predarea anatomiei studenţilor. Corpurile pietrificate au fost în prealabil disecate pentru a scoate în evidenţă anumite organe sau ţesuturi. În 1977, controversatul anatomist Gunther von Hagens a pus la punct o metodă de conservare a cadavrelor prin stafidire (plastinaţie), prin care lichidele şi grăsimile solubile din corp sunt înlocuite cu răşină şi silicon. Cadavrele au fost expuse într-o serie de expoziţii organizate în lumea întreagă şi care au generat multe controverse. O astfel de expoziţie a fost interzisă în Franţa, în septembrie 2010.