Nu ştiu dacă există un asemenea „concept”, dar puteţi considera că l-am inventat eu. Dacă te uiţi atent la politicienii de pe întreg mapamondul, vreau să spun la cei proeminenţi, pe lîngă personajele caragialeşti de pe scena autohtonă, descoperi că foarte puţini îţi inspiră sentimentul de bărbăţie politică. De fapt, ce îţi trebuie ţie, ca lider, pentru a lăsa această impresie? Doar „cohones”, vorba unui gazetar?!

Hai să luăm cîteva exemple, la întîmplare, însă trebuie să acceptaţi premiza că vorbesc în nume propriu, adică voi fi subiectiv, iar gusturile, după cum ştiţi, nu se dispută… Dictatorul Hugo Chavez, de pildă, mi se pare că seamănă, ca personalitate, cu Gigi Becali, chiar dacă nu vă vine să credeţi. Să zicem că ar putea fi vorba de „tipologia măscăriciului”. Preşedintele american Barack Obama, din punctul meu de vedere, este un fel de Crin Antonescu mai bronzat. Au aceeaşi atitudine şi discursuri politice cu o retorică asemănătoare. Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, îmi aminteşte, nu ştiu de ce, de Emil Boc. Sînt la fel de pitici şi orgolioşi. În plus, vorbesc la fel de prost limba engleză. Singurul politician la care am nevoie de două referinţe tipologice rămîne Traian Băsescu. Preşedintele României pare o combinaţie între cabotinismul lui Silvio Berlusconi şi cinismul lui Vladimir Putin. Da! Gîndiţi-vă bine şi veţi vedea cîtă dreptate am…

Şirul acestor comparaţii poate continua la nesfîrşit, dacă nu stabilim regula jocului. Nu ştiu nici eu ce înseamnă bărbăţia politică, dar îmi imaginez că ar trebui să fie o îmbinare între onoare, morală şi charismă, la care să se adauge energia propriei personalităţi. Am să fac o comparaţie autohtonă, ca să mă fac mai bine înţeles. Traian Băsescu şi-a amînat anunţarea deciziei de a candida, invocînd tot felul de motive demagogice: „mă lupt cu criza”, „mor de grija românilor” şi aşa mai departe. Spre deosebire de el, Crin Antonescu şi Mircea Geoană şi-au oficializat candidatura în mod onest, anunţînd, în egală măsură, că doresc schimbarea actualului preşedinte, ca atitudine şi model politic. Preşedintele PSD a mers încă şi mai departe, declarînd că, în cazul pierderii alegerilor prezidenţiale, se va retrage chiar şi de la conducerea partidului. Ăsta poate fi un exemplu de bărbăţie politică, pentru că joci totul pe o singură carte. Este drept că şi Băsescu a anunţat că se va retrage în caz de eşec, dar actualul preşedinte nu mai poate fi crezut pe cuvînt, deoarece a mai făcut, dacă ţineţi minte, alte două promisiuni neonorate! Din punctul meu de vedere, ca să închei lista exemplelor internaţionale, Mircea Geoană seamănă, ca tip de personalitate politică şi retorică, într-o mare măsură, cu actualul premier britanic Gordon Brown.

Pînă nu-şi va oficializa candidatura la un nou mandat, putem spune despre preşedintele nostru în funcţie că are mai puţină „bărbăţie politică” decît cancelarul Germaniei, Angela Merkel! Punct.