Nu ştiu dacă a mai folosit şi altcineva acest titlu, cu toate că nu ar avea prea mare importanţă, însă această formulare mi se pare extrem de sugestivă. Recentul scandal, izbucnit la sfîrşitul săptămînii trecute, în legătură cu salariile unor funcţionari de stat din ANRE şi ANRC, a dezvăluit o veritabilă cangrenă socială, bine ascunsă pînă acum. Mă şi mir cum presa a scăpat din vedere un asemenea subiect „gras”, atît de mult timp, dar mă întreb, în egală măsură, cum de a ieşit la iveală această dezvăluire tocmai în prag de campanie electorală!?

Am urmărit şi eu la televizor, stăpînindu-mi cu greu lacrimile, reportajul despre cazul emoţional al acelei ţărănci octogenare dintr-un sat maramureşean, care trăieşte de ani întregi cu incredibila pensie de 3 (trei!) lei, chiar dacă mai beneficiază de un infim ajutor social. Comparaţia dintre nivelul de trai al acelei bătrîne amărîte, ce supravieţuieşte parcă mai mult din mila lui Dumnezeu, decît a oamenilor, şi veniturile baronilor din agenţiile naţionale ale statului, care şi-au camuflat bine averile pînă în prezent, ei bine, această comparaţie este pur şi simplu halucinantă, dacă nu strigătoare la cer… Parcă ne aflăm într-o ţară bananieră din Africa australă! Această nedreptate uluitoare este încă o dovadă, dacă mai era nevoie, a necesităţii unei politici de stînga, care trebuie să pună în aplicare urgent cîteva măsuri ample de protecţie socială. Este de domeniul evidenţei că atît funcţionarii din Agenţia Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, cît şi cei din Agenţia Naţională de Reglementare în domeniul Comunicaţiilor fac parte din clientela politică a PNL şi PD-L, pentru că au fost numiţi în aceste posturi în actuala guvernare. Dar ei nu sînt singurii! Am sentimentul că presa a descoperit abia vîrful icebergului şi că vor urma alte dezvăluiri.

De fapt, cu ocazia acestui scandal, s-a văzut că guvernul liberal a ignorat problema stringentă a Legii salariaţilor publici. Abia acum, mai mult de ochii alegătorilor sau de gura presei, Tăriceanu s-a trezit să ceară un control al acestor venituri, pe care nu ştie nimeni cine le-a fixat la astfel de proporţii astronomice. Dar partea cea mai interesantă urmează de acum înainte… Dacă premierul va fi nevoit să facă publică suma totală pe care Guvernul o cheltuieşte anual din buget cu salariile acestor baroni de stat, atunci se vor descoperi şi resurse financiare în plus pentru mărirea veniturilor cadrelor didactice! Şi asta pentru că o plafonare la un nivel decent a salariilor baronilor statului va lăsa necheltuite mai multe sute de milioane de euro ce vor putea intra în buzunarele profesorilor. Dar aşa ceva este o măsură de protecţie socială pe care un guvern de dreapta nu o poate lua, deoarece şi-ar încălca principiile politice…

Dacă „tuşa Ioana”, din comuna Rozavlea, judeţul Maramureş, ce se chinuie de ani întregi cu 3 lei pe lună, nu-şi va sfîrşi zilele prea curînd, atunci sînt sigur că alegerile generale din această toamnă îi vor face dreptatea pe care biata femeie încă o mai aşteaptă!