În mod normal, ca şi calul, basca de dar nu se caută la dinţi. Vine vorba. Basca face parte din recuzita de bază a guvernanţilor noştri. Unii dintre ei se fălesc cu ea. De când portocaliilor le-a căzut cureaua lată, dând satisfacţie izmenelor pe călător, basca tinde să preia tradiţiile specifice bătutului apei în piuă. Cu sau fără trecut de tractorist, cum este cazul unui liberal de-al nostru, precizez, de la Năvodari, sunt politicieni care nu pot nici măcar să respire fără bască! Cei aflaţi la putere s-au obişnuit să tragă basca poporului. Metoda adoptată este simplă şi feroce. Promiţi verzi şi uscate, ca să-i ademeneşti pe amărăşteni, după care le tragi basca. Din punct de vedere materialist-dialectic, cei aflaţi la putere sunt nişte bascalii. Când nu au soluţii pentru ţară, îşi trag singuri basca peste ochi. De câteva zile încoace, se tot vorbeşte despre schimbarea premierului. Uşor de spus, greu de transpus în practică. Deşi unii se laudă intens cu rezerva lor de cadre, e greu de găsit un bascaliu care să răspundă tuturor pretenţiilor emise de prezident. E de la sine înţeles că dumnealui nu vrea pe oricine. Înainte, în astfel de situaţii, perioada de tranziţie cădea în sarcina pălărierului de serviciu. Faţă de bascaliu, pălărierul dădea unele semne de progres şi civilizaţie. Era tandru şi curtenitor. Din această cauză, precum politicienii între ei, era confundat cu viţelul staţionat ilegal la poarta nouă. Gradul său de nobleţe putea fi măsurat prin densitatea umidităţii din ochii săi. Ca să nu mai vorbim de bot. Indiferent de anotimp, pălărierul era un rău necesar. În ciuda calităţilor sale deosebite, a fost scos din schemă, fiind înlocuit cu bascaliul de serviciu, apreciat pentru capacitatea sa de a face rahat din bici. La început, din exces de zel faţă de prezident, individul a vrut să demonstreze tuturor că, la nevoie sau la ordin, poate da cu basca de pământ. S-a întâmplat cu prilejul destinderii doamnei Elena Udrea, care ne-a anunţat că i-am dat flit crizei economice. Într-un moment de slăbiciune faţă de sexul frumos, prezidentul a confirmat cele spuse de Nuţi. Ca să fie cât se poate de convingător, a vrut să dea cu basca de pământ, dar s-a oprit la timp. Criza de premier l-a determinat să nu facă uz de bască. Actuala putere ne-a lăsat într-o beznă totală. Ne-a tras basca pe ochi. Ca să se justifice, ne-a minţit că s-a stins becul. Tot felul de bascalii ne ţin discursuri despre necesitatea sacrificiului suprem. Ne explică dumnealor de ce se impune ca poporul să facă foamea. Evident, ca să ieşim din rahat, din care nu se poate face nici măcar bici… Prin bascalii săi, puterea a ajuns ca o sperietoare. Oare ne taie iar din salarii? Îi îngroapă pe pensionari? Unii, din cauza caliciei, îşi mănâncă singuri din bască. Ca să pară săraci şi cârpiţi în fund. S-a declanşat “Acţiunea basca”. În lipsa unor argumente concrete, puterea face băscălie.