Domnul Tăriceanu ne-a demonstrat cât de uşor poate trece dumnealui de la papion la bască. Ca să fiu concis, la basca lui Băsescu. Călin Popescu Tăriceanu este, fără îndoială, cel mai tăvălit premier al României. Ca să fundamentăm acest titlu, e suficient să evocăm perioada de glorie în care evolua pe postul de prim ministru, fiind, în realitate, sacul de box al preşedintelui. Nu era zi în care domnia sa să nu o fure de la Trăienel! Ba un bobârnac în nas, ba o scatoalcă bine aplicată pe ceafa lui de european. Ameţit din cauza palmelor prezidenţiale, într-o zi, a pătruns pe contrasens cu motocicleta! Când obosea sau se plictisea preşedintele, intra în scenă Elena Udrea, suava blondă peste două ministere, cu întregul ei arsenal de bileţele roz. Pe post de artizan politic, domnul premier era pus să tragă la întâmplare un bileţel parfumat, pe care, cu o eleganţă bine mimată, Nutzi îl citea în gura mare la urechile opiniei publice. Doamne, cum mai sărea blonda de la Cotroceni cu încălţările ei de lux pe premier, sufocându-l cu parfumul parşiv al bileţelelor roz! În plin extaz, prezidentul se agăţa cu o poftă nebună de zbenguială de papionul domnului Tăriceanu, făcându-ne numeroase demonstraţii de vânătoare cu praştia. Ca şi acum, când este asmuţit de mirosul persistent al ciolanului politic, specialitatea doctrinară a aleşilor noştri, Călin Popescu Tăriceanu trecea rapid, în funcţie de situaţiile istorice date, de la papion la basca lui Băsescu. Practic, disputa dintre cei doi s-a învârtit în jurul acestui simbol, transformându-se într-un caft politic de mahala. Un caft din care fostul premier a ieşit bine tăvălit, chiar dacă se laudă peste tot că i-a scos pe pedelişti de la guvernare… În campania electorală dedicată turului doi al alegerilor prezidenţiale, într-un cadru festiv, Călin Popescu Tăriceanu a apărut din nou cu papionul european la gât. Pesemne că a vrut să-l enerveze pe Băsescu, dat fiind faptul că, după o intervenţie televizată a preşedintelui, cei doi s-au atacat reciproc pe tema oligarhilor, duelându-se cu basca şi cu papionul. După secvenţa cu pricina, una monumentală în materie de mahala politică, am crezut că fostul premier rămâne un exemplu singular în materie de papion şi conduită europeană. Dar, totuşi, trebuie să recunosc, Dâmboviţa este mult mai aproape de domnia sa decât alţi afluenţi europeni. Imaginea Dâmboviţei politice, cu apucăturile şi metehnele ei, este întregită de nesfârşita luptă pentru putere de la noi. Ca atare, nu ar trebui să mă mire gestul lui Tăriceanu, care, făcându-şi tot felul de calcule meschine, s-a grăbit să pupe mâna preşedintelui, arătându-se dispus să uite toată tărăşenia mizerabilă dintre ei! În ipostaza de negociator nocturn, i-a dat un brânci lui Antonescu, ca şi cum el ar fi preşedintele PNL, lansând prima versiune a unor negocieri cu PD-L pentru formarea noului guvern. Meşter cârmaciul, Traian Băsescu a ştiut unde să pluseze, apăsând dibaci cu talpa piciorului peste bătăturile orgoliosului Tăriceanu, care încearcă să revină în poziţia pierdută la Congres. Practic, ca un bun fitilist ce este, preşedintele le-a băgat liberalilor butoiul cu pulbere în casă! Prima mişcare parşivă a preşedintelui şi-a atins scopul. În PNL, după dorinţa şi aspiraţiile sale personale, a început scandalul. Antonescu şi Tăriceanu sunt la cuţite. Dacă se amplifică acest conflict, urmează momentul solemn al montării bomboanei pe colivă. Cu alte cuvinte, e posibil să asistăm la divizarea PNL în mai multe bisericuţe, ceea ce ar însemna începutul dezastrului. Cum se întâmplă în astfel de situaţii, se vor găsi destui trădători dornici să treacă în barca PD-L. În aceste condiţii, fitiliştii vor trage sforile în speranţa că PNL dispare de pe scena politică! În definitiv, nu acesta este visul de aur al lui Băsescu?