Războiul pentru controlul asupra Justiției a ieșit din culise, odată cu mișcările tectonice produse de supărarea fostului președinte Traian Băsescu, care nu mai are, de trei luni, nicio sfoară de tras în zona magistraților. De câteva zile, Băsescu îi atacă la baionetă pe foștii săi colaboratori din Justiție, pe care, mai nou, nu îi mai sună "din silă", din cauza modului deșănțat în care, spune el, se desfășoară anchetele și procesele. Partea bună din această răfuială este că, orbiți de atacurile pe care le parează sau le lansează, protagoniștii scapă informații valoroase, care confirmă cel puțin în parte dezvăluirile și teoriile mass-media difuzate în ultimii 10 ani privind sistemul din Justiție, instalat și "perfectat" în mandatele lui Băsescu. Nu spune nimeni că e bine că în ultimii zece ani "Justiția independentă" pare să fi căpătat chei care pot fi întoarse în funcție de interese politice. Este însă OK să aflăm unde suntem și ce fel de magistratură și procuratură avem după "reformele" trâmbițate în regimul Băsescu.

PRINTRE RÂNDURI Ce am aflat în ultimele zile de la părțile combatante? Șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu, ne-a spus că judecătorii din subordinea ei, care ar trebui să fie echidistanți, sunt, de fapt, partenerii acuzării (procurorii - n.r.), o chestiune care pune sub semnul întrebării egalitatea de șanse când vine vorba despre apărarea inculpaților. Tot Stanciu a recunoscut că nu totdeauna, doar rar, se lasă intimidată de pozițiile adoptate de politicieni vizavi de magistrați. Traian Băsescu ne-a arătat că știe cum funcționează rotițele Justiției și a acuzat, abia după ce a plecat de la butoane, abuzul de arest preventiv. "Niciodată (în mandatul lui - n.r.) nu s-a acţionat cu sălbăticie. Acum, procurorii îşi pun scalpuri la cingătoare…", ne spune artizanul actualei Justiții. Tot Băsescu are o seamă de întrebări retorice pe care și presa le-a tot rostit în mandatele lui: "Ce şanse mai are un inculpat în faţa judecătorului dacă el este pe aceeaşi baricadă cu procurorul? De ce nu lăsăm atunci să fie condamnat direct de procuror dacă tot "ne aflăm pe aceleaşi baricade"? De ce ne mai trebuie judecători dacă ei nu vor sau nu pot să fie aceia care să pondereze excesele procurorilor atunci când acestea există? La ce mai avem nevoie de judecător de drepturi şi libertăţi?”. Probabil că știe și răspunsurile, dar nu e în folosul lui să le ofere pe tavă. Așa încât se mulțumește să facă pe niznaiul, amestecându-se printre victimele propriului său regim.

"NU MĂ INTERESEAZĂ, DAR..." De cealaltă parte, șefa DNA, Codruța Kovesi, a declarat că nu o interesează ce spune pensionarul Băsescu. Însă numeroasele ei intervenții publice după atacurile fostului președinte demonstrează contrariul. Ce informații a scăpat Kovesi? Am aflat că DNA are propriul serviciu de interceptări. În ultima intervenție, joi, șefa DNA a atacat din nou imunitatea parlamentară, care a fost introdusă tocmai pentru a proteja demnitarii de șantaj prin denunțuri într-o Justiție nu tocmai independentă: ”Să fie eliminată complet (imunitatea parlamentară -n.r.). Nu e normal ca un vot al unor politicieni să blocheze Justiţia sau să se substituie Justiţiei (...) Orice cerere de arestare pe care procurorii o fac este supusă controlului judecătoresc". Aceeași Kovesi a atacat voalat și Executivul, readucând în discuție tema recuperării prejudiciilor la bugetul de stat, care a aprins spiritele între procurori și Ministerul Finanțelor la începutul acestui an, imediat după prezentarea bilanțului DNA pe anul trecut. Aluzia a fost una subtilă: "Să știți că în anchetele noastre am observat că mult mai ușor primesc vestea persoanele cercetate când le spui de faptul că urmează să fie reținute sau arestate preventiv, față de împrejurarea în care procurorul îi spune că pune sechestre pe toată averea lui. Adică se simte diferența între persoanele care într-adevăr realizează cât de mult au de pierdut, adică să piardă folosul pe care l-au obținut într-un mod ilegal". Probabil că mesajul transmis de Kovesi este că DNA își face treaba, cu toate arestările și reținerile considerate a fi abuzive, dar "alții", pe care nu îi nominalizează, sunt vinovați pentru că prejudiciile nu sunt recuperate de stat. Din păcate pentru Kovesi, discuția nu este atât de simplă. Nu Ministerul Finanțelor și nici Parlamentul au adus România în topul țărilor condamnate de Comisia Europeană pentru Drepturilor Omului... Ci arestările și condamnările lipsite de dovezi convingătoare...