Pe eșichierul politic se prefigurează o nouă încăierare politică, întreținută hormonal de orgoliul prezidențial. Bătălia se va numi, fără doar și poate, "Cine îl numește pe comisarul european?". Potrivit Legii 373/2013 art. 19, desemnarea comisarului european intră în atribuţiile premierului. Sau, ca să cităm exact buchea legii, "Parlamentul României va fi informat de către Guvern în legătură cu nominalizarea persoanelor în vederea ocupării unor funcţii în cadrul instituţiilor UE". Alegerea nu este nicidecum vreun concurs de frumuseţe și nici nu ar trebui să fie motiv de lupte în noroi la nivel înalt. În încercarea de a demonstra că deţine măcar pentru o zi supremaţia politică, Traian Băsescu a anunțat poporul, înainte de a pleca la Bruxelles, că Dacian Cioloș este propunerea României pentru un mandat de comisar european la Agricultură, deşi nici un text de lege nu îi dă această prerogativă. Așa, ca să fie sigur că a pus el punctul pe "i". Dar oare ficatul lui nu ar fi putut suporta o participare discretă la negocieri guvernamentale în folosul României pentru evitarea unei asemenea situații? De ce e musai să se împăuneze cu meritul unei numiri? Legea spune, așa cum arătam mai devreme, că Executivul va face nominalizarea, iar Comisiile de specialitate ale Parlamentului vor audia persoana nominalizată de Guvern pentru funcţia de membru al Comisiei Europene. Cu toate că până acum doar numele lui Dacian Cioloș a fost vehiculat, se pare însă că nu mai este chiar de actualitate. Surse guvernamentale au spus că România ar fi presată să nominalizeze o femeie pentru postul de comisar, altul decât cel al Agriculturii, deținut până acum de Cioloș. În acest moment, pentru România se vehiculează posturile de comisar la Extinderea UE și Ocuparea Forței de Muncă. Ținând cont de acest aspect, singurul nume purtat de surse pe la urechile jurnaliștilor ar fi cel al ministrului Muncii, Rovana Plumb.