APĂRĂTORUL CELOR CARE COTIZEAZĂ Adaptare, adaptări, s.f. - Proces de modificare a organismelor vii, în urma căruia rezultă o corelare a structurii morfologice şi a funcţiunilor fiziologice ale vieţuitoarelor în raport cu mediul înconjurător. Iată şi un exemplu concret. Preşedintele Traian Băsescu le-a cerut oficialilor Consiliului Concurenţei să trateze problemele din piaţa energiei cu prioritate şi să „dezlege misterele unui sector care nu vrea să funcţioneze aşa cum trebuie”. Nu vi se pare încă paradoxal? Răbdare. Preşedintele a criticat campaniile de presă împotriva Alro, acuzată că ar fi primit energie în condiţii cel puţin suspecte. Alro... Adică nişte ruşi. Cum de sprijină anticomunistul şi antirusul Băsescu tocmai Alro? Parcă nu în urmă cu multă vreme mergeam peste ruşi, îi atacam cu tancurile pe care tot ei ni le-au vândut. Ei bine, aici se vede adaptarea. Preşedintele îi critică pe băieţii deştepţi din energie, dar numai pentru că aplaudacii din propriul anturaj i-au recomandat să o facă, pentru că netrebnicii nu cotizează. Pe când ceilalţi, fie ei ruşi sau orice altă naţie pe care „căpitanul” n-o are la inimă, nu se prezintă cu mâna goală.

UN DISCURS CIUDAT În replică la acuzele aduse Alro, preşedintele a comentat: „Nu a existat o intervenţie. Dar am auzit aceeaşi formulare pe care am văzut-o în raport, în 2008, că Alro Slatina are energie pentru doar 75% din necesar. Sigur că nişte birocraţi stabileau câtă energie dau la Alro, fără să priceapă că pentru a face producţie trebuie să ai contract de import bauxită cine ştie de unde, că trebuie să contractezi capacităţi de transport pe tot anul, că trebuie să contractezi procesarea”. Vajnic apărător al industriaşilor români, ah, pardon, ruşi, Traian Băsescu a întors armele către „cei care cumpără energie electrică de la Hidro şi doar o plimbă printr-un birou cu un telefon”, spunând că presa nu îi atacă, deoarece iau „publicitate” de la ei.

UN DOSAR CU CÂNTEC De afacerile „încurcate” de la Alro ne aducem cu toţii aminte, mai ales că dosarul, în care erau implicate nume grele, între care Theodor Stolojan, Elena Udrea şi însuşi Traian Băsescu, a fost îngropat cu eleganţă, culmea, la puţin timp după ce Băsescu a câştigat alegerile din iarna lui 2009. Prietenii ruşi, aduşi la bară de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, nu erau acuzaţi „decât” de „tentativă de subminare a economiei naţionale”. Asta, în limbajul „portocaliu”, înseamnă ieşire din criză sau sacrificiu al românilor de rând pentru binele şmecherilor, după cum am aflat pe pielea noastră în anii de graţie 2010 şi 2011. Ancheta a vizat interesul cel puţin curios al „prietenilor” ruşi pentru contracte de furnizare a energiei pe termen lung (12 - 15 ani), în scopul de a obţine un preţ predictibil al energiei electrice. Ciudat era a faptul că preţul reprezenta 35% din costurile aluminiului produs de Alro. Vorbim deci despre nişte băieţi de treabă, al căror singur păcat este, conform preşedintelui, refuzul de a da „publicitate” la presă. Altfel, ar merita şi o statuie pentru că sunt industriaşi salon, care trag România din criză, nu ca noi restul, care doar cerem.

RESURSE NEUTILIZATE Discursul pro-Alro al paradoxalului preşedinte Băsescu a fost rostit în cadrul Galei Jubiliare a Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România (ANEIR). Cu atitudinea anti-băieţi deştepţi setată şi ferm convins de faptul că lumea l-a crezut pe Boc când a spus că „Guvernul a moştenit contractele dezavantajoase”, preşedintele a ţinut să precizeze că, „paradoxal, este optimist în legătură cu România anului 2012”, fiindcă ar exista nişte „resurse pe care încă nu le-am utilizat”. La ce se referea exact, nu ştim. Poate că ceea ce vroia să spună era că mai e loc de furat. N-ar fi exclus.