Candidatul independent la Preşedinţie Sorin Oprescu a declarat, joi, la o emisiune televizată, că actualul şef al statului este “vîrful sistemului pocit”, el precizînd că nu are niciun “blat” şi nicio “înţelegere” cu acesta. El a infirmat orice zvon privind o eventuală relaţie a sa cu Traian Băsescu. Oprescu a adăugat că şeful statului trebuie să îşi asume modul în care s-a guvernat pînă în acest moment, întrucît “a fost Guvernul dînsului”. El a arătat că, după alegerile prezidenţiale, se vor crea alte majorităţi în Parlament. În opinia sa, rolul preşedintelui este de a avea o independenţă totală, subliniind că el nu are “stăpîni”. Întrebat dacă Băsescu ar “avea ceva” referitor la familia sa care l-ar face pasibil de şantaj, Oprescu a precizat că el nu are cu ce să fie şantajat. El a spus că, în situaţia în care va ajunge şef al statului, va propune un guvern de uniune naţională, alcătuit din cei mai buni oameni ai partidelor, avînd în vedere situaţia de criză în care se află România. Întrebat pe cine ar numi premier, în eventualitatea în care ar fi ales preşedinte, Oprescu a răpuns: “Sînt o mulţime de oameni foarte buni. Vă vorbeam de tehnocraţi. Luaţi-o de la Mugur Isărescu, la Florin Georgescu, Dăianu şi aşa mai departe. Aşa, la primă citire”. În altă ordine de idei, candidatul independent la Preşedinţie a susţinut că a decis să intre în cursa pentru această funcţie, deşi iniţial a spus că nu va face acest lucru, pentru că nu putea să stea indiferent. Întrebat cum explică declaraţiile sale iniţiale, în care spunea că nu va candida la Preşedinţia României, el a precizat: “Asta simţeam atunci. Am spus că nu mă duc nicăieri. Am spus că stau acolo (la Primăria Capitalei - n.r.). Puteam eu, atunci cînd spuneam asta, să văd că lucrurile derapează din ce în ce mai tare? Ce să fac? Să rămîn indiferent?”. Solicitat de moderator să precizeze care au fost lucrurile care l-au adus la starea aceasta de “exasperare”, Oprescu a spus: “Structura mea caracterială şi profesională este următoarea: orice i se poate ierta unui doctor. Dar nu că rămîne indiferent şi stă cu curu’ pe scaun şi nu face absolut nimic şi ăla se chinuie. Şi nu-l operează pentru că este acut. Şi nu-l operează şi ăla moare”. Întrebat dacă nu poate să stea pe scaun pentru că este mult prea preocupat de soarta oamenilor, în general, el a răspuns: “Da. Am martori: cei 5.000 sau 6.000 de oameni care au trecut prin mîna mea în cei 28 de ani de sală de operaţie”.