După ce a făcut praf Guvernul, preşedintele a tulit-o la Cluj. Aici, pe fundalul pus în scenă de fostul primar Boc, a încins o horă cu cîţiva studenţi selecţionaţi pentru acest moment folcloric cu deosebite valenţe emoţionale şi patriotice. Pentru că, nu-i aşa?, cînd ţara se duce de rîpă, şeful statului joacă sîrba în căruţă, sfidînd cu sînge rece realitatea înconjurătoare! După mimica feţei, trag concluzia că era în culmea fericirii, pentru că altfel nu-mi explic de ce juca domnia sa, la ora prînzului, o horă de-a dreptul îndrăcită de sărea “cămeşa” de pe el! Ca stil de joc, preşedintelui îi place bătuta pe loc şi răvăşita. Ultimul reflex l-a căpătat de la răvăşitul oilor. Traian Băsescu a urcat din nou pe cele mai înalte culmi ale satisfacţiilor sale personale, ţintind un nou mandat de cinci ani la Cotroceni. Chiar dacă nu şi-a anunţat oficial candidatura, domnia sa a început marea sîrbă din căruţă. A provocat perdeaua de fum cu radierea parlamentarilor prin referendum. A scos PSD de la Guvernare pentru simplul motiv că-i stătea în coaste în perspectiva alegerilor prezidenţiale. Dacă pe revocatul Nica nu l-ar fi luat gura, era să zic autobuzul, pe dinainte, cu siguranţă, nu s-ar fi ajuns în acest punct deosebit de critic. Spre deziluzia lui Băsescu, fostul ministru de Interne nu s-a alăturat celor care învîrt sîrba în căruţa sa. Adică, mai pe înţelesul tuturor, nu a percutat după cum dorea domnia sa. Nu cu mult timp în urmă, dacă vă amintiţi, Traian Băsescu nu contenea cu laudele la adresa şefului de la Interne! În fapt, i-a administrat porţia de zăhărel cu care îşi ademeneşte dumnealui colaboratorii. Dan Nica, însă, scuzaţi expresia, nu a pus botul! Băsescu a sperat pînă în ultima clipă că are de-a face cu un “băiat bun”, numai că nu a obţinut de la el nici măcar demisia cu care şi-ar fi spălat obrazul! Mă refer, desigur, la obrazul preşedintelui, interesat, în ceasul al 12-lea, să atenueze deraierea Guvernului. Pentru că, în situaţia dată, a preluat în cîrcă întreaga responsabilitate în ce priveşte efectele colaterale ce vor fi generate de adîncirea crizei. Sigur, în ceea ce îl priveşte, prioritatea o reprezintă victoria în alegeri. Şi, acum, este clar pentru toată lumea că ea trebuie obţinută cu orice preţ! Dacă Nica nu a putut fi dat pe brazda de la Cotroceni, s-a trecut la frăţia cu orice preţ cu “buldogul” Blaga. Nu este oare prea riscant ca preşedintele să joace totul pe mîna lui Vasile Blaga, pe care, ştim cu toţii, de la alegerile pentru Primăria Bucureşti încoace, l-a marginalizat la sînge! Se prea poate ca, provocînd intenţionat ruptura alianţei, domnul Băsescu să fi căzut în propria sa groapă. Oricum, prin generozitatea domniei sale, PD-L, obligat să-şi asume şi el toate prejudiciile generate de proasta gestionare a ţării, riscă să intre în colaps. Într-o astfel de situaţie, generată de amplificarea mişcărilor de protest organizate de sindicate, s-ar putea ca pedeliştii să fie obligaţi să aleagă între propriul lor partid şi Traian Băsescu. Este posibil ca, pînă la alegerile prezidenţiale, să asistăm la un astfel de moment decisiv. Se pare că, într-un asemenea context, Vasile Blaga ar opta pentru salvarea PD-L, ceea ce, în opinia mea, ar fi un gest firesc. În definitiv, dacă domnul Băsescu se tot laudă că o să candideze de pe poziţia de independent, să o facă! De ce să tragă după sine, în groapa săpată de el, şi PD-L?! Propulsarea lui Blaga ca ministru de Interne este, în ceea ce îl priveşte pe actualul preşedinte, o măsură cu două tăişuri. Ieri, Traian Băsescu juca sîrba în căruţă la Cluj, savurînd victoria sa personală. Nu este oare prea devreme?