Bilanţul Serviciului Român de Informaţii, eveniment anual organizat ieri ca o dare publică de seamă, a fost un nou prilej pentru Traian Băsescu de a se da în stambă. Nu mai reluăm elementele din patrimoniul mentalului colectiv privind subordonarea serviciilor secrete faţă de actualul şef al statului şi faptul că Băsescu este un produs al acestui gen de servicii (cele dinainte de 1989, ce-i drept). Printre informaţiile legate de miile de informări făcute de SRI, rapoartele privind preocuparea constantă a Serviciului pentru „siguranţa naţională” şi afirmaţiile legate de necesitatea de a avea un sistem operativ de securitate, cel mai abitir au răzbătut în atenţia publică declaraţiile lui Băsescu legate de modul în care foloseşte el informaţiile pe care le primeşte de la Servicii. „Nu voi utiliza informaţiile primite de la ei în bătălia politică”, a spus şeful statului, cu aceeaşi seninătate cu care anunţa în 2009 că va demisiona în cinci minute dacă va fi suspendat din funcţie. Să înţelegem că informaţiile legate de vizita lui Geoană la Vântu - în preziua alegerilor prezidenţiale din 2009 - i-au parvenit lui Băsescu de la vreo mămăiţă avidă de informaţii, cum au toate cartierele României, care s-a gândit să îl informeze de Traian cu privire la plimbările lui Geoană? Sau poate pe acelaşi gen de informaţii s-a bazat şi liniştea cu care Băsescu anunţa, înaintea rezultatelor oficiale, răsturnarea de scor electoral din 2009, cea care a transformat din exclamaţie triumfătoare într-o glumă proastă afirmaţia lui Geoană “Mihaela, dragostea mea”. În acelaşi fel (subliniem ironia, dacă mai este cazul), ataşaţii economici ai ambasadelor occidentale ale României din regimul ceauşist - cum a fost şi Băsescu - nu puteau avea legături cu structurile Securităţii, ci erau numiţi, nu-i aşa, după competenţe. Aşadar, să-i dăm crezare acestui personaj care nu a minţit niciodată, Traian Băsescu, în ce priveşte “sincera” sa afirmaţie de ieri: „Nu voi utiliza informaţiile primite de la ei în bătălia politică”? Despre faptul că Băsescu a anunţat ieri că vrea un stat pe modelul de succes al SRI nu mai comentăm. Cine ştie, poate că îi iese şi ne vom trezi judecaţi pentru înaltă trădare, complot împotriva procurărimii şi a statului unitar naţional totalitar RoBăsica.

În acelaşi ton, un alt personaj pe care îl bănuim că suferă de aceeaşi boală a sincerităţii care îl macină şi pe Traian Băsescu, şeful SRI, George Maior, a declarat că îşi doreşte să fie exclus din discuţiile legate de eventuale candidaturi la funcţii publice, fiind mult prea ocupat, ca director al Serviciului, să asigure „securitatea naţională a României”. Ne mişcă până la lacrimi patriotismul acestui personaj plecat din viaţa politică şi care, la fel ca şi colegul şi prietenul său Mihai-Răzvan Ungureanu, se va întoarce probabil pe aceeaşi scenă.