În urma discursului prezidenţial din Parlament, de acum două zile, despre „starea naţiunii”, aşa cum este moda politică la americani, toată presa scrisă şi audiovizuală s-a năpustit asupra lui Traian Băsescu, hotărîtă să-l devoreze! Dar editorialiştii şi analiştii nu se prea hotărau care dintre apariţiile preşedintelui, cea din Parlament sau cea din studiourile postului public de televiziune, merită criticată mai dur… De fapt, Băsescu îi luase prin surprindere pe toţi, făcîndu-şi reapariţia pe micul ecran, la numai cîteva ore după discursul din faţa senatorilor şi deputaţilor, aidoma unui „Matrix Reloaded”. Şeful statului părea cu adevărat „reîncărcat”, era mai destins şi mai ironic, în nota sa obişnuită, în faţa camerelor de luat vederi, adică a electoratului, decît fusese în faţa aleşilor poporului.

Culmea ironiei este că toată tensiunea politică pe care au creat-o atît preşedintele, cît şi ziariştii, acum două zile, s-a desumflat ca un balon pompat prea tare, după nici 24 de ore, căci, aşa după cum probabil ştiţi cu toţii, Curtea de Apel a respins contestaţia PRM exact ieri! Degeaba a mai anunţat Vadim că va cere rejudecarea cazului, pentru că totul s-a „fîsîit” deja, iar PNL şi PSD au cîştigat partida, indiferent dacă alegătorilor le place sau nu acest lucru. Îmi pare rău că trebuie să o spun, însă reacţia PD-L, prin vocea lui Emil Boc, a fost de o ipocrizie dezamăgitoare, încercînd să se „delimiteze” de PRM şi „salutînd” Curtea de Apel pentru respingerea contestaţiei. Cum naiba să-l mai crezi pe Boc, cînd şeful său neoficial spusese, cu doar o zi mai devreme, că actuala formă a legii este greşită şi ilegală?! Urmează să vedem care va fi soarta juriştilor de la Cotroceni, deoarece Băsescu a declarat că îi concediază dacă l-au sfătuit prost, cum s-a şi dovedit în cele din urmă.

Aşadar, avem legea votului uninominal, însă trebuie să vedem ce facem cu ea, vorba bancului… Am explicat acum două zile cum sînt împărţite interesele partidelor vizavi de această lege şi nu vreau să mă repet. Mai curînd, aş comenta foarte scurt atitudinea lui Băsescu. Dintre toate reacţiile gazetarilor, cel mai mult mi-a plăcut poziţia lui Emil Hurezeanu, însă cea mai originală replică i-a aparţinut lui Cristian Tudor Popescu. Rar mi se întîmplă să-i dau dreptate acestui ziarist veşnic încruntat! Cred şi eu, ca şi CTP, că am epuizat, după aproape 19 ani, toate iluziile politice, aşa încît nu prea mai avem opţiuni de vot, fiindcă nimeni de pe scena politică nu a reuşit să rămînă „virgin”. Totuşi, spre deosebire de CTP, indiferent dacă la uninominal se va vota cu bileţele roz - precum cel al Elenei Udrea - sau nu, eu consider că trebuie să ne exprimăm dreptul la vot chiar şi după principiul conform căruia îl alegem pe cel mai puţin rău dintre candidaţi. Nu sînt de acord cu dezertarea din faţa urnelor! Băsescu nu este nici pe departe un învins politic, dovadă că niciun politician nu a putut respinge categoric discursul său, dar neaşteptatul supravieţuitor al acestei îndelungate bătălii rămîne Călin Popescu Tăriceanu. Aşa ceva părea greu de crezut acum 4 ani… Preşedintele ne-a spus, pe ocolite, cam aşa: votaţi, după cum vreţi să trăiţi, bine sau prost! Adică a aruncat răspunderea pe umerii noştri. Însă am fost avertizaţi, oarecum voalat, că, dacă nu schimbăm ceva în ţara asta, lucrurile vor merge din rău în mai rău.

Marea problemă rămîne pe cine să crezi pe cuvînt… Aproape toţi politicienii au furat, au minţit şi au trădat diferite cauze politice sau parteneri de alianţă. Supărarea lui Băsescu nu este îndreptată împotriva alegătorilor, ci împotriva clasei politice din care face parte şi el, chiar dacă această clasă s-a format ca urmare a unor voturi greşit acordate de noi, uneori. Sincer să fiu, situaţia de acum îmi aminteşte de Moise. După fuga din Egipt, personajul biblic i-a purtat pe evrei prin pustiu timp de 40 de ani, pînă a murit şi ultimul iudeu care cunoscuse robia egipteană. Pînă nu vor dispărea şi în România generaţiile care au cunoscut comunismul, nu vom ajunge nici noi în Ţara Făgăduinţei!

Pînă acum au trecut aproape două decenii. Sper să nu mai avem de aşteptat încă 20 de ani, căci s-ar putea să ne fie fatal…