Cînd simte nevoia să se alinte, precum o căpriţă căreia îi place să fie scărpinată între corniţe de electorat, prezidentul inventează situaţii limită, care, chipurile, pun viitorul politic în pericol. Dacă aţi observat, există întotdeauna un “duşman al poporului” de serviciu, care, cu o perseverenţă diabolică, unelteşte împotriva dumnealui! “Duşmanul poporului” are identităţi diferite, de la caz la caz şi în funcţie de gradul stării de alertă naţională decretate de şeful statului. Într-un top al “duşmanilor poporului”, primul loc este ocupat de cei 322 de parlamentari. Ca o dovadă clară a neobrăzării democraţiei noastre, cei 322 de parlamentari au votat suspendarea din funcţie a preşedintelui României, moment în care acesta a încercat să-i arunce peste bord. Dacă ar fi reuşit, ne-am fi întors la dictatură, haina potrivită pentru şeful statului… Alţi “duşmani ai poporului”: ziariştii tonomat, ţigăncile împuţite, oligarhii, grupurile de interese, cu excepţia celor din PD-L. Cînd simte nevoia să se alinte, precum căpriţa căreia îi place să împungă electoratul, prezidentul pune din nou pe tapet tema demisiei sale. E ca în povestea cu individul care strigă la mişto că vine lupul. Exact aşa procedează Traian Băsescu. Prin trompetiştii săi de la Palatul Cotroceni sau din interiorul PD-L, ne joacă farsa cu lupul. Uite lupul, nu e lupul! Îmi dau demisia, nu mi-o dau! Cine i-ar putea pune lui sula-n coaste? Chipurile, “duşmanii poporului”! Folosindu-se de un procedeu ieftin, consumat, de altfel, în mai toate telenovelele difuzate la noi, preşedintele vrea să întărâte naţiunea şi să se victimizeze singur, mesajul fiind simplu: “Duşmanii poporului”, înţelegînd prin această noţiune chiar şi o muscă intrată pe geamul palatului, nu mă lasă să lucrez! E grav! Ca atare, preşedintele vrea să demisioneze! Stau şi mă întreb pînă unde o să meargă domnia sa cu caterincile deprinse pe vapor, unde, ca să-şi alunge plictiseala, făcea tot felul de glume proaste cu marinarii? Băsescu, la starea lui de moralitate, nu-şi poate permite, nici măcar în glumă, să-şi dea demisia! Dacă vă mai amintiţi, a existat un episod în care anunţa oficial că va demisiona în cinci minute. Norocul dumnealui că, după ce a fost stropit cu apă, consilierii săi l-au adus cu picioarele pe pămînt, pentru că, altfel, la ora asta, am fi discutat din nou de flotă şi nu despre termopanele lui Năstase. Eu cred că este unul acolo care, în momentul în care preşedintele o ia pe cîmpii, forma sa preferată de relief, îi arată coperţile dosarului “Flota”! Lansarea zvonurilor cu posbila demisie a preşedintelui este o diversiune de doi lei, ceea ce spune suficient despre cît de mult a secat puţul gîndirii domniei sale. Dacă s-ar organiza, după cum a solicitat PSD, un referendum pentru eliminarea imunităţii demnitarilor, am avea un preşedinte în… pom! Că tot s-a învăţat cu statutul de suspendat… Fără imunitatea prezidenţială de care se bucură în prezent, şi de care abuzează, făcîndu-i zdrenţe pe cei din tabăra adversă, Băsescu ar rămîne definitiv în pom. Din păcate, nu cred că se va ajunge aici. Nu am nicio îndoială că, în PD-L, ideea acestui referendum nu este agreată, cu toate că în partid se găsesc, nu-i aşa?, cei mai mulţi neprihăniţi ai patriei, chiar cinstiţi şi cîrpiţi în fund. În fapt, la adăpostul imunităţii de toate felurile, diverşi indivizi pătaţi de sus pînă jos, nu numai în părţile lor esenţiale, ne ţin lecţii de morală şi ne prezintă doar şina dosarelor lor penale. Îl vedeţi pe Traian Băsescu, împovărat de păcatele flotei, promulgînd un astfel de act normativ? Să fim serioşi, e ca şi cum şi-ar pune singur funia de gît! Păi, fără imunitate prezidenţială, i-ar mai da mîna să inventeze tot felul de “duşmani ai poporului”? Aiurea. Vă spun eu, ar intra şi ar ieşi din Palatul Cotroceni numai în mersul piticului. Organizarea unui referendum pentru eliminarea imunităţii demnitarilor s-ar bucura de un mare succes la public. Ar fi primul semnal serios dat Justiţiei pe drumul spre o independenţă autentică şi sigură. E timpul ca, şi la noi, nimeni să nu se mai plaseze deasupra legii, sfidîndu-ne cu obrăznicie! Mă îndoiesc însă, sincer vorbind, că vitejii care l-au catalogat în fel şi chip pe Adrian Năstase, pentru că nu a renunţat la imunitate, vor fi de acord cu un asemenea referendum!