Ceea ce se întîmplă în PD-L Constanţa ar putea însemna începutul sfîrşitului acestei formaţiuni politice, pentru că disensiunile dintre anumite grupări au ajuns mult prea departe, iar atmosfera din interior este extrem de tensionată. Elena Udrea, marcată evident de umbra lui Blaga la Constanţa, a dovedit că este lipsită de diplomaţie şi tact, acţionînd haotic şi neadecvat într-un moment în care spiritele erau extrem de încinse. Cu alte cuvinte, în loc să domolească furtuna, a aruncat din belşug gaz pe foc. Sigur, doamna Udrea, folosind chipiul lui Napoleon, a crezut cu naivitate că un conflict de mari proporţii se poate stinge într-o oră, după care, liniştită şi mîndră de sine, se poate întoarce pe nisipul fin de la Neptun! Realitatea a demonstrat că, în astfel de situaţii, acţiunile în forţă gen “eu tai, eu spînzur” nu reprezintă soluţia adecvată pentru a-i potoli pe “războinici”, mai ales atunci cînd dumnealor reclamă nerespectarea statutului. După prima mişcare făcută în teritoriu, am fost convins că blonda de la centru vrea să bage frica în activişti. Chiar şi în cei care, acum, o urmează precum căţeluşii care aşteaptă să li se arunce un os bun de ros! Aşa că, pentru a fi cît mai dură şi convingătoare, a dat tonul excluderilor de-a valma. Cred că unii dintre pedelişti au fost excluşi din partid pe baza referatelor făcute pentru pistrui! Nici din Partidul Comunist nu te excludeau chiar după toane şi indispoziţii personale, dar, mă rog, după nume, cel puţin, partidul pe care cu onor îl reprezintă se cheamă şi democrat! În anumite momente, sperietoarea cu excluderile mi-a adus aminte de refrenul acelui cîntecel gingaş în care o fetiţă spune că nu-i este frică de bau-bau. Doamna Udrea ar trebui să ţină cont de acest avertisment şi să înţeleagă că sînt şi oameni care nu se tem de teroarea politică sau de anumite metode represive gen “tu ai venit în partid, eu te exclud”(!!) În fapt, prin măsurile luate de blonda de la centru, pentru că semiliberalul Stoica s-a făcut că are treburi mult mai importante, lupta de clasă din partid a luat-o rău de tot la vale, fiind foarte greu de temperat, în ciuda ameninţărilor lansate în continuare la adresa răzvrătiţilor. Încercînd, într-o oră, să-l copieze pe Napoleon în materie de strategie pe cîmpul de luptă, Elena Udrea a comis o nouă eroare. I-a împins în prima linie pe interimarii lui Popescu. Aceştia, trăind cu senzaţia iluzorie că sînt pe cai mari, au început să ridice tonul la vechea gardă a partidului. Din spatele domnului Popescu, a cărui statură fizică a fost exploatată cum se cuvine, s-au auzit şi mîrîiturile susţinătorilor lui Puppy. În faţa unor astfel de umilinţe era de aşteptat ca domnii care au dus greul în Partidul Democrat să iasă “la bătaie” şi să conteste tupeul bobocilor aţîţaţi de Elena Udrea şi ameninţaţi cu umbra lui Băsescu. Şi pentru că tot veni vorba de preşedinte, e vremea să spunem că falimentul de partid îi aparţine în totalitate. De altfel, sînt sigur, chiar domnia sa simte acest lucru, dovadă fiind declaraţiile din ultima vreme. Zilele trecute, prezidentul a spus răspicat că el nu are nicio treabă cu PD-L şi că nu dumnealui este cel care ia decizii în partid! Dacă îmi amintesc eu bine, cu totul altceva zicea domnia sa în campania electorală, cînd se giugiulea pe faţă cu PD-L şi buldogii lui! Sigur, de acum, cunoaştem cu toţii întoarcerile sale bruşte la 360 de grade şi jocul de scenă prezidenţial, figură unicat în analele istoriei noastre contemporane. Un lucru este sigur. Punîndu-şi mîna păcătoasă pe creştetul PD-L Constanţa, domnul preşedinte a generat o criză devastatoare, pentru că rivalităţile existente vor continua să rămînă un focar activ de intrigi şi dispute de tot felul. S-ar putea ca, prin falimentarea PD-L Constanţa, Traian Băsescu să înceapă o nouă lucrare ce s-ar putea solda cu punerea pe butuci a nucleului politic care l-a urcat în jilţul de la Cotroceni. Dacă tot nu i-a reuşit diversiunea cu PNL…