Titlul ăsta este doar pe jumătate ironic, în sensul că a existat o oarecare luptă pentru impunerea altui premier decât cel desemnat actualmente, dar se va da şi o bătălie scurtă în Parlament pentru validarea guvernului. PD-L-ul se bazează doar pe câteva voturi în plus, care vin din partea dezertorilor, aşa că partidul prezidenţial nu va fi chiar scutit de emoţii. Totuşi, este evident că problemele noului cabinet, deja schiţat în linii mari, vor începe abia după trecerea prin Parlament!

Guvernul „Boc II” sau „Boc III”, ba chiar „Boc IV”, dacă numărăm toate fazele prin care a trecut după retragerea social-democraţilor, este o alcătuire politică sinucigaşă. El va fi susţinut de opoziţie doar până la încasarea ultimei tranşe de împrumut de la FMI. După aceea, acest cabinet îşi va rupe gâtul, fie la schimbarea Constituţiei, fie la votul pentru parlamentul unicameral… Foarte bine a făcut PSD-ul când a hotărât să rămână în opoziţie! Deşi la nivelul fondurilor bugetare pentru administraţiile locale social-democraţii vor suferi o discriminare drastică, imaginea partidului va rămâne nepătată electoral de gafele noului guvern sau de măsurile sale imposibile, pe care va fi nevoit să le ia. De fapt, România nici nu va mai fi condusă de la Bucureşti în următorii doi ani şi jumătate, adică până la viitoarele alegeri locale şi generale, ci de la New York şi Bruxelles. Gradul nostru de îndatorare, ca ţară, a devenit periculos de mare, încât nici UE, nici FMI sau Banca Mondială nu-şi permit riscul unui faliment generalizat al economiei româneşti.

Dar asta înseamnă că şomajul va face ravagii şi va bate vântul prin buzunarele noastre… Abia atunci şi vor aminti românii cât de preţioasă era protecţia socială dorită de PSD, ca în proverbul despre lovitul capului de pragul de sus!

Mi-e teamă c-o să ne „iasă pe nas” guvernarea de dreapta.