De cîteva zile asistăm la un adevărat război al declaraţiilor, pe tema viitorului premier. Nu este vorba numai de persoana în sine, ci şi de modalitatea prin care va fi desemnată această persoană. La suprafaţa lucrurilor, totul pare un calcul politic cît se poate de onorabil, pe care şi-l face fiecare partid în parte. În „subteran” însă, are loc o adevărată bătălie pentru viitoarea majoritate parlamentară. De fapt, totul seamănă cu un duel al profeţiilor pe seama felului în care va vota electoratul, fiindcă nimeni nu bagă mîna în foc pentru sondaje, mai ales în contextul actualei crize. Intenţiile de vot ale românilor s-ar putea schimba peste noapte, aşa cum s-a întîmplat şi în 2004, cînd Traian Băsescu a cîştigat prin cacealmaua luptei împotriva corupţiei, păcălindu-i pe toţi!

Mie mi se pare că toată această luptă mediatică pentru „cîştigarea” unui prim ministru seamănă cu scoaterea la vînzare a pielii ursului din pădure… În loc să aştepte rezultatul final al scrutinului, partidele dau semne că şi-au pierdut răbdarea. În unele cazuri, chestia asta este explicabilă. De pildă, foamea de putere a PD-L este cea mai mare, deoarece democraţii se află în opoziţie de şase ani, dacă scădem cei doi ani ai Guvernului Tăriceanu I. Tocmai de asta fac atît tapaj pe tema unei aşa-zise conspiraţii postelectorale împotriva lui Traian Băsescu. Însă tocmai aici se vede prostia lor! Cu această vînzoleală ei s-au dat de gol, dovedind oricărui naiv sau credul că mizează exact pe nominalizarea unui democrat-liberal din partea preşedintelui. De altfel, pentru Traian Băsescu nici n-ar fi foarte greu să arate că nu-i pasă de majoritatea parlamentară, deoarece şi-a exersat încă de la alegerile trecute o asemenea obrăznicie politică…

În afara disputei de-a dreptul constituţionale asupra felului cum trebuie evidenţiată sau acceptată majoritatea ce urmează să decidă desemnarea premierului, a apărut un fel de „top 10”, ca la nominalizările pentru premiul Oscar. Acest top a fost lansat pe piaţă, după cum bine ştiţi, chiar de preşedinte, însă miroase a „făcătură” de la o poştă! Printr-o astfel de şmecherie, machiavelicul Băsescu aruncă nisip în ochii electoratului, ca să lase impresia că este, vezi Doamne, deschis oricărei alternative de nominalizare… Eu, unul, nu-mi fac nici o iluzie, în ceea ce priveşte cinismul său redutabil. Dacă, totuşi, ne-am juca de-a şoarecele şi pisica, prefăcîndu-ne toţi naivi şi luînd în serios topul, atunci cred că ar fi de preferat doi oameni din „lista lui Băsescu”, anume Cristian Diaconescu şi Mugur Isărescu, mai mult decît Teodor Stolojan. Dar astea sînt poveşti de adormit copiii!