Cu fiecare an care trece, populaţia activă din statele membre UE, dar nu numai, vede, cu oarecare disperare, că vârsta de pensionare continuă să crească. Două dintre justificările aduse de oficialii europeni de fiecare dată când „împing” limita de pensionare tot mai departe de orizontul angajaţilor sunt creşterea speranţei de viaţă în rândul cetăţenilor UE şi faptul că, în majoritatea statelor, pensionarii îi depăşesc ca număr pe salariaţi, ceea ce face ca bugetul de stat să suporte din ce în ce mai greu plata pensiilor şi a altor contribuţii sociale. Prin urmare, la muncă! Pentru a conştientiza importanţa menţinerii în câmpul muncii a persoanelor de vârsta a treia, oficialii UE au decretat 2012 ca fiind Anul European al Îmbătrânirii active şi al Solidarităţii între generaţii. „Îmbătrânirea activă” este un concept relativ nou şi reprezintă încurajarea persoanelor vârstnice să muncească în continuare şi să împărtăşească din experienţa lor generaţiilor tinere. Totodată presupune încurajarea seniorilor societăţii să se implice, voluntar, în diverse activităţi culturale, economice şi comunitare, care contribuie la dezvoltarea societăţii.

PENSIONARII OCOLIŢI DE ANGAJATORII ROMÂNI Cât de realistă este, însă, aplicarea conceptului de îmbătrânire activă în România? Răspunsul este uşor de ghicit: momentan, este de domeniul fantasticului (adică ficţiune pură). „Unul din motivele pentru care în România îmbătrânirea activă este doar la stadiul de teorie îl reprezintă lipsa locurilor de muncă, precum şi faptul că majoritatea angajatorilor preferă salariaţi tineri, de multe ori pentru că salariul acestora nu este la fel de mare cu cel al unui angajat cu experienţă”, a declarat preşedintele Reţelei Şcolare de Formare Continuă a Adulţilor (RESFCA), totodată şi directorul Colegiului Tehnic „Tomis” din Constanţa, prof. Ana Costencu. Ea a precizat că, la nivelul ţării noastre, singurii care rămân activi după pensionare sunt cei care au o stare de sănătate bună, corelată cu pensii mici, fiind, astfel, obligaţi să rămână la locul de muncă (dacă nu sunt daţi afară de angajator). În plus, dacă în alte state europene, angajaţii, indiferent de vârstă, muncesc în condiţii optime, iar salariile sunt pe măsura muncii depuse, în România, în multe situaţii, rămasul peste program a devenit obişnuinţă, iar salariile abia reuşesc să acopere cheltuielile de bază ale unei persoane. În aceste condiţii, uzura fizică şi psihică a salariatului român nici nu poate fi comparată cu cea a colegilor din alte state. „Pentru a permite îmbătrânirea activă a persoanelor vârstnice, este nevoie de strategii de protecţie, astfel încât angajaţii de toate vârstele să-şi poată desfăşura activitatea în cele mai bune condiţii”, a mai spus preşedintele Costencu. Din păcate, guvernanţii portocalii au trecut cu vederea multe din diferenţele existente între condiţiile de muncă din România şi cele din alte state atunci când au decis, prin modificarea legislaţiei, să prelungească vârsta de pensionare până la 65 de ani (63 de ani pentru femei). În aceste condiţii, nu este greu de ghicit că numărul românilor care vor mai apuca să se bucure de pensie va scădea considerabil în anii următori.

La nivelul ţării noastre, pentru a marca Anul European al Îmbătrânirii active şi al Solidarităţii între generaţii, Ministerul Educaţiei din România a decis ca ediţia din acest an a Festivalului Naţional al Şanselor tale, organizat în cadrul Săptămânii Educaţiei Permanente (19-25 noiembrie), să aibă ca rol, printre altele, promovarea îmbătrânirii active în rândul românilor. În cadrul acţiunii, a cărei deschidere oficială a avut loc la Constanţa, au fost desfăşurate o serie de activităţi la nivelul unităţilor de învăţământ din ţară, multe dintre ele dedicate atât părinţilor, cât şi bunicilor elevilor. Ceremonia de închidere a evenimentului a avut loc, ieri, la Colegiul Tehnic „Tomis” din Constanţa.