După ce se închid centrele de plasament pentru copii, căci s-ar părea că UNICEF, Direcţia pentru Protecţia Copilului şi Andreea Marin au rezolvat problema, acum ministrul Sănătății, Florian Bodog, vrea să-i dea afară din spitale pe bătrânii care necesită îngrijire de specialitate.

Reporter: Păi şi unde să se ducă?

Bodog: Acasă. Să fie îngrijiţi acasă!

R: Păi, şi dacă nu au casă sau dacă acasă nu-i aşteaptă nimeni?

B: Mă rog, să nu mai fie îngrijiţi în spitale.

R: Păi unde, atunci?

B: În nişte centre.

R: Păi, nu avem centre!

B: Mă rog, o să se facă! Şi problema este mai mare la sat decât la oraş.

R: Păi, staţi aşa, că n-am rezolvat-o nici pe cea de la oraş, darămite...

B: Mă rog, mă rog, să trecem mai departe... „Eu cred că nu este suficient să dăm ani vieții, ci să dăm și viață anilor”.

R: Păi, frumos, dar cum faceţi asta?

B: Nu mai contează, eu sunt interesat de îngrijirile la domiciliu.

R: Ok, dar cum se vor realiza acestea, concret.

B: Hmm, cam multe întrebări, să rămânem mai bine la cuvintele frumoase.

Desigur, nimeni nu i-a pus toate aceste întrebări ministrului Sănătăţii, deoarece conţinutul conferinței de închidere a proiectului "Comunități Rurale Active în furnizarea și monitorizarea serviciilor de îngrijiri la domiciliu - Creșterea accesului la servicii medico-sociale a bătrânilor în 5 comunități rurale", organizată la Palatul Parlamentului a fost bla, bla, bla, bla, bla, bla... Aici au fost prezenţi mai mulţi indivizi, care... bla, bla, bla, bla... Şi gata! Vă vom prezenta în continuare câteva declaraţii, însă problema nu are nicio rezolvare în minţile şi gurile autorităţilor, care doar îşi ventilează măselele, mândre foarte că stau alături de elveţieni şi francezi la aceeaşi masă.

Şi încă un lucru. La populaţiile din nordul extrem, cei trecuţi de vârsta a treia sunt duşi pe o insulă şi lăsaţi să moară acolo, pentru a nu îngreuna, cu bătrâneţile lor, viaţa obştei şi pentru a perfecta unul dintre cele mai importante rituri de trecere. Este o tradiţie cruntă, pe care doar câteva mici comunităţi extrem de înapoiate o practicau, din raţiuni foarte concrete. Noi, cum ar veni, suntem civilizaţi şi... ne trimitem bătrânii să moară acasă.

Păi, şi cu bătrânii cum rămâne?

Ministrul Sănătăţii a subliniat că locul bătrânilor nu este în spital, unde trebuie să ajungă cazurile grave. "La nivel european ne confruntăm cu un proces de îmbătrânire a populației, care este caracteristic și României. Eu cred că nu este suficient să dăm ani vieții, ci să dăm și viață anilor. Acesta este motivul pentru care sunt preocupat de îngrijiri la domiciliu, de acest tip de asistență nu neapărat numai medicală. După cum știți, am elaborat și acționează deja legea asistenței medicale comunitare, aplicăm pentru a înființa centre medicale comunitare care sperăm să rezolve și această problemă. Spitalele sunt aglomerate cu această categorie de pacienți. Locul acestor pacienți nu este în spital, acolo trebuie să ajungă cazurile grave. Se întâmplă frecvent, mai ales în cursul serii, să căutăm locuri pentru pacienții care ajung la UPU care au nevoie de Terapie intensivă și ventilatoare. Acesta este și motivul pentru care în programul de Bancă Mondială am prevăzut achiziționarea de ventilatoare pentru secțiile de Terapie intensivă. Însă problema vârstnicilor rămâne, trebuie rezolvată și este una dintre prioritățile din strategia de sănătate a României", a spus ministrul.

Nu că nu ar avea dreptate. Dar nu poţi să-i dai afară pe bătrâni din spitale fără să le oferi, în acelaşi prezent, o alternativă. Ministrul a explicat că în strategia Ministerului Sănătății există o preocupare pentru îngrijirile la domiciliu pe termen lung. "Această categorie de pacienți îmbătrâniți, care au nevoie de îngrijiri la sfârșitul vieții pentru unele afecțiuni mai mult sau mai puțin grave, blochează paturile din spital. Și, practic, orice inițiativă care vine în sprijinul dezvoltării acestor îngrijiri la domiciliu este benefică pentru sistemul de sănătate și Ministerul Sănătății o salută. Avem în vedere inclusiv degrevarea secțiilor de Terapie intensivă, care la momentul de față nu pot primi pacienți acuți deoarece există această categorie de pacienți în stare gravă care necesită suport respirator și care au nevoie de îngrijiri. Dar cred că aceste îngrijiri se pot face în cu totul și cu totul alt tip de unități decât cele de acuți", a adăugat Bodog. Potrivit acestuia, în București, în fiecare seară, sunt probleme cu alocarea unui ventilator pentru un pacient grav.

Şi după toată această sarabandă în jurul cozii, în care, de fapt, ministrul nu oferă nicio soluţie, Liliana Lukacs, director general adjunct la CNAS, şi-a arătat şi ea interesul deosebit pentru acest program care are ca scop creșterea accesului la îngrijirile la domiciliu, în special în mediul rural. "Crește numărul persoanelor vârstnice în România și implicit nevoia serviciilor de sănătate pe toate palierele de asistență medicală, inclusiv nevoia de îngrijire la domiciliu. Scopul principal al acestor servicii face posibil ca beneficiarii să aibă parte de un grad cât mai bun al calității vieții. Îngrijirea la domiciliu reprezintă pentru pacient o îngrijire demnă, adecvată, corespunzătoare nevoilor individuale și acestea pot reduce atât numărul, cât și durata episoadelor de spitalizare", a arătat Liliana Lukacs.

Ea a precizat că în relațiile contractuale cu casele de sănătate sunt 480 - 490 de furnizori de îngrijiri la domiciliu, dar mai mult în mediul urban decât în mediul rural, și a apreciat că este oportun ca aceste servicii să fie dezvoltate pe toate palierele.

Și Thomas Baekelandt, ambasadorul Belgiei în România, a vorbit despre necesitatea îngrijirii persoanelor vârstnice la domiciliu. "Așa cum au spus și alții, o societate civilizată e definită de dorința ei de a îngriji persoanele în vârstă. Această datorie însă trebuie să fie susținută de resurse umane și financiare, care nu sunt fără sfârșit. Cei care iau decizii din comunitate trebuie să găsească echilibru între îngrijirea celor în vârstă și resursele care trebuie mobilizate", a arătat ambasadorul.

Ambasada Franței a fost reprezentantă la eveniment de Stephane Cesari, atașat de cooperare, care a subliniat că avantajul acestor îngrijiri la domiciliu este acela că sunt evitate internările în spitale sau plasarea în aziluri. „Ajută la prevenirea persoanelor izolate mai ales când familia este foarte departe, evită apariția unor tulburări psihice legate de izolare. De asemenea, permite verificarea faptului că persoana își ia medicația. (...) Pentru comunitate ajută cu locuri de muncă, pentru mulți cei care locuiesc în sat și oraș. Este un sistem apreciat în Franța și la nivel rural, și în localități mici urbane”, a mai spus Stephane Cesari.