Campania de săpături sistematice la şantierul Ulmetum s-a încheiat, ieri, după aproximativ două luni de cercetări în care arheologii, sprijiniţi financiar de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, şi-au îndeplinit obiectivele propuse. Anul acesta, echipa de specialişti a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC) - alcătuită din Constantin Băjenaru şi Cătălin Nopcea, cărora li s-a alăturat şi Dan Vasilescu - s-a dedicat cercetării bazilicii creştine, descoperită de Vasile Pârvan înaintea Primului Război Mondial. Aceştia au identificat partea vestică a edificului, nartex-ul, despre care se crede că ar fi fost adăugat construcţiei iniţiale, în secolul al VI-lea, odată cu refacerea cetăţii de către împăratul Iustinian. „Am degajat şi strada de la nord de bazilică, pavată cu carămidă şi am pregătit terenul pentru săpăturile de anul viitor, când vom încerca să o degajăm integral şi să o pregătim pentru o cât mai grabnică restaurare”, a precizat arheologul Constantin Băjenaru.

Mai important decât materialul arheologic descoperit, specific perioadei romano-bizantine - ceramică, sticlă şi monedă - care nu a întârziat să apară, fără rezultate spectaculoase însă, este faptul că arheologii au reuşit să surprindă o imagine de ansamblu a edificiului creştin. „Din punct de vedere arhitectonic, avem o imagine de ansamblu a unui sector din cetate, în care monumentul important este bazilica, dar din care nu lipsesc diverse alte construcţii legate de bazilica propriu-zisă sau de zidul de incintă, totul într-o succesiune de straturi, din secolul al IV-lea până în secolul al VI-lea”, a concluzionat arheologul Constantin Băjenaru. După finalizarea cercetărilor la monumentul de cult, obiectiv propus pentru campania din 2011, echipa de specialişti a MINAC întrevede necesitatea întocmirii unui proiect de restaurare la „bazilica lui Pârvan”.

Potrivit izvoarelor istorice, cetatea Ulmetum a fost construită în jurul secolului al III-lea, în perioada romană târzie şi a dăinuit până în veacul al VI-lea, în timpul epocii romano-bizantine. Cetatea a devenit, treptat, aşezare fortificată, în secolul al V-lea fiind atacată şi aproape distrusă de trei valuri hunice.