GÂNDIRE ŞTIINŢIFICĂ LA VÂRSTĂ FRAGEDĂ Bebeluşii înţeleg ce se întâmplă în jurul lor cu o foarte mare precizie, este concluzia unui studiu efectuat de doctorul Elizabeth S. Spelke, din cadrul Universităţii Harvard, care a analizat modul în care nou-născuţii percep şi reacţionează la ceea ce îi înconjoară cu ajutorul vederii. Cercetările doctorului Spelke, axate pe simţul vederii la nou-născuţi, arată că bebeluşii înţeleg instinctiv că obiectele sunt independente unele de altele. Dacă un obiect este parţial ascuns, bebeluşul va căuta să descopere partea care nu se vede: mai întâi cu privirea, apoi cu pipăitul. Ceea ce este şi mai impresionant este faptul că, dacă a văzut înainte forma care este ascunsă, el poate să şi-o imagineze. Totodată, bebeluşii înţeleg că un obiect nu poate trece prin altul şi percep traiectoriile urmate de persoane sau obiecte. Într-adevăr, potrivit experienţelor doctorului Spelke, un copil mic insistă mult pe o maşinuţă pe care o împinge de zor, ca s-o facă să treacă printr-un perete.

Cei foarte mici sunt şi foarte buni la matematică. Pot mai ales să estimeze cantităţile. Astfel, în faţa unei cutii în care se află 80% mingi de ping-pong albe şi 20% roşii, ei sunt foarte miraţi dacă un adult scoate de acolo mai multe mingi roşii decât albe. Aceştia folosesc, de asemenea, indici geometrici şi percep limitele unui spaţiu. Atunci când pot să meargă, în funcţie de forma încăperilor în care se află, ei vor să urmeze direcţii diferite ca să facă noi descoperiri. Potrivit aceluiaşi studiu, bebeluşii preferă, în mod evident, persoanele care folosesc o limbă pe care au mai auzit-o. De exemplu, un bebeluş din Boston va arăta, în mod natural, mai mult interes pentru o persoană anglofonă decât pentru una francofonă.

COPIL-MINUNE Capacităţi cognitive tot mai mari sunt descoperite la copii de vârstă fragedă. Spre mândria noastră naţională, sunt deja semnalate două cazuri ale unor copii de origine română care au devenit membri Mensa, organizaţia celor mai inteligenţi oameni de pe planetă. La doi ani şi nouă luni, Anthony Popa Urria are un coeficient de inteligenţă de 154, doar cu câteva puncte mai mic decât cel estimat al lui Albert Einstein şi Stephen Hawking. Deşi mulţi copii de vârsta lui de-abia învaţă cântecele, el recită alfabetul de la cap la coadă şi invers, numără până la 1.000, aranjează planetele în sistemul solar, zilele săptămânii şi lunile anului. Vorbeşte trei limbi, engleză, spaniolă şi ceva română, poate să citească propoziţii întregi din cărţi pe care nu le-a mai văzut, îşi poate scrie numele şi multe alte cuvinte şi poate rezolva puzzle-uri complexe din 70 de bucăţi, printre multe alte abilităţi. Reporterii canadieni au fost în casa familiei Popa Urria şi, deşi la început Anthony părea un copil cu activităţi normale, au fost surprinşi când acesta a arătat pe un atlas capitala Madagascarului, Antananarivo.

Bunica Felicia, care are grijă de Anthony în timpul zilei, a precizat că şi-a dat seama devreme că este un copil excepţional, care învaţă foarte repede. ”Era foarte ager încă de la şase luni. Era curios, se uita peste tot”, a povestit Felicia, care atunci a realizat că Anthony poate identifica literele alfabetului. ”Nu vorbea încă dar mama mea îi arăta trei cartoane şi îi spunea să aleagă litera C iar el arăta spre ea”, a continuat mama lui Anthony, care are patru diplome, incluzând un masterat în economie. La zece luni, Anthony putea să spună deja alfabetul. La început, Laura a fost sceptică. Se întreba dacă fiul ei doar memora litere, fără să înţeleagă sensul lor. În februarie, Laura l-a dus în Londra, pentru a-i fi testat nivelul de nivelul de inteligenţă. Anthony s-a întâlnit cu psihologul britanic Joan Freeman, cunoscut pentru cercetările sale privind oamenii dotaţi cu un nivel de inteligenţă superior. Acesta a fost impresionat de calităţile micuţului. În Canada sunt numai alţi şapte membri ai Mensa cu vârsta sub 10 ani.