Bebeluşii de şase luni au rămas fără vaccinul recomandat de către medici pentru această vîrstă. Ajunse la medicii de familie cu cei mici, mamele au constatat că nu-şi pot vaccina copilaşii. „Într-adevăr este o problemă. Deocamdată bebeluşii nu pot fi vaccinaţi pentru că medicii de familie încă nu au intrat în posesia vaccinului. Este o întîrziere, însă copiii nu sînt în pericol dacă vaccinul va fi făcut puţin mai tîrziu. S-a mai întîmplat să se întîrzie”, a declarat directorul adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană (DSPJ) Constanţa, dr. Mihaela Dinisov. Prioritate la vaccinare vor avea copiii de două luni, ei fiind la prima vaccinare. „Dozele care mai sînt în stoc vor fi folosite pentru bebeluşii de două luni”, a mai spus Dinsiov. Conducerea DSPJ speră totuşi ca întîrzierea să nu fie mai mare de două săptămîni, pentru ca cei mici să nu aibă probleme.

Calendarul vaccinărilor

Medicii recomandă ca, în primele 24 de ore, să fie făcut vaccinul împotriva Hepatitei B (Hep. B), în maternitate. După 4-7 zile, vaccinul de tip Calmette Guerrin (BCG), după două luni - vaccinul diftero-tetano-pertussis-hepatita B şi vaccinul polio oral (DTP + Hep B + VPO Simultan), la patru luni - DTP + VPO Simultan, la şase luni - DTP + Hep B + VPO Simultan, la 12 luni - DTP + VPO Simultan, la 12-15 luni - vaccinul rujeolic-rubeolic-oreion (RRO), la 30-35 luni - vaccinul diftero-tetano-pertussis (DTP). La 7 ani (în clasa I-a), urmează vaccinul diftero-tetanic pediatric (DT) şi vaccinul rujeolic-rubeolic-oreion (RRO), la 9 ani (în clasa a III-a) - vaccinul VPO, la 14 ani (în clasa VIII-a) - vaccinul DT, numai pentru fete, iar la 18 ani (în clasa XII-a) - vaccinul Hep. B.

Ce sînt vaccinurile ?

Prima vaccinare din lume a fost efectuată la mijlocul secolului al XVIII-lea de către Eduard Jenner (1798). Vaccinurile sînt produse biologice care conţin suspensii de virusuri sau bacterii vii atenuate, virusuri sau bacterii inactivate (omorîte) sau fracţiuni din acestea şi care se administrează cu scopul de a induce un răspuns imun protector. Medicii DSPJ spun că vaccinarea presupune stimularea producerii de către organism a unor anticorpi protectori împotriva anumitor agenţi patogeni (sînt fie cu germeni omorîţi, fie tulpini cu virulenţă atenuată). Vaccinările reprezintă o metodă de profilaxie primară care asigură prevenirea anumitor boli. Prevenirea maladiilor infecţioase pe calea imunizării este cea mai eficientă contribuţie în sănătatea publică. Imunizarea (vaccinarea) sistematică a populaţiei facilitează micşorarea semnificativă a morbidităţii cu maladii infecţioase, prevenibile prin vaccinare, mortalităţii şi invalidităţii în urma acestor maladii, precum şi micşorarea semnificativă a daunei sociale şi economice cauzate de aceste maladii. Tocmai de aceea medicii susţin că există un calendar al vaccinărilor care trebuie respectat.

Rolul şi importanţa vaccinărilor…

Prin folosirea pe scară largă a vaccinurilor, s-a realizat o reducere semnificativă a numărului de îmbolnăviri prin infecţii prevenibile prin vaccinare (difterie, tetanos, poliomielita, tuse convulsivă, hepatită B, rujeolă, tuberculoză). De asemenea, vaccinările au făcut ca numărul internărilor să scadă, au scăzut costurile spitalizării, s-au redus complicaţiile sechelare ale bolilor, au scăzut indicatorii de morbiditate şi mortalitate (pînă la 99%). Prin vaccinare s-a reuşit eradicarea globală a variolei şi s-a reuşit salvarea a milioane de vieţi. De asemenea, medicii susţin că înaintea introducerii vaccinării antirujeolice, se înregistrau anual peste 100.000 de cazuri şi 200-300 decese. După introducerea vaccinării antirujeolice (1979), frecvenţa îmbolnăvirilor s-a redus. “Vaccinările asigură beneficii individuale, dar şi colective (la nivel de societate). Persoana vaccinată va fi protejată faţă de infecţie, protejată faţă de boala care se manifestă clinic, complicaţiile vor fi prevenite, de asemenea şi decesele. Beneficiile la nivel de colectivitate se regăsesc în prevenirea epidemiilor, scăderea costurilor de îngrijire, asigurarea imunităţii de grup”, explică dr. Dinisov.

Contraindicaţiile vaccinării

Ca şi contraindicaţii, medicii susţin că poate apărea o reacţie alergică severă la o doză precedentă din acelaşi vaccin sau la unul din constituenţii săi (de exemplu alergia severă la neomicină pentru vaccinul rujeolic), dar şi o boală acută moderată sau gravă cu sau fără febră (în realitate nu s-ar întîmpla nimic, dar este o măsură de siguranţă pentru a nu da vina pe vaccin în caz de evoluţie nefavorabilă a bolii respective). Ca şi contraindicaţii specifice unor vaccinuri precizăm: vaccinurile vii (rujeolic, rubeolic, varicelic) sînt contraindicate în principiu la persoanele cu imunodeficienţă, dar şi la gravide. “Encefalopatia acută cu debut sub şapte zile de la o doză precedentă de DTP sau VVR contraindică vaccinul incriminat (incidenţa acestei reacţii adverse este de aproximativ 1 la 10 milioane de vaccinaţi), în vreme ce alergia gravă la ou (nu reacţia de tip prurit, sau indigestia la ou) contraindică vaccinurile care folosesc ou în procesul de fabricaţie (ouă întregi embrionate) cum sînt: vaccinul gripal, vaccinul amaril (incidenţa acestei alergii în populaţia generală este de sub 1 la 100.000 ). Şocul hiporeactiv, plînsetul persistent peste trei ore sau febra mare (peste 40,5 grade C) la sub 48 de ore de la administrarea unei doze anterioare de DTP ca şi convulsiile apărute în primele trei zile de la administrarea unei doze anterioare de DTP mai ales cele febrile, impun precauţii în administrarea acestui tip de vaccin (imunizarea cu DTP poate continua, dar preferabil cu DTP acelular şi sub protecţie cu antitermice)”, explică dr. Dinisov. Medicii mai spun că este bine să se aibă în vedere următoarele aspecte: administrarea de imunoglobuline contraindică vaccinarea antirujeolică pe durata a 6 luni pentru a nu-i anula efectul, iar după administrarea vaccinului rujeolic nu se administrează sînge sau imunoglobuline cel puţin 14 zile, din acelaşi motiv. Ca şi false contraindicaţii precizăm: boala acută moderată; reacţia locală uşoară/moderată după o doză anterioară a aceluiaşi vaccin; terapia cu antibiotice; incubaţia sau convalescenţa bolii prevenibilă prin vaccin; existenţa unei gravide în familie; antecedente de naştere prematură; alimentaţia la sîn; bolile alergice/alergii la produse care nu se află în compoziţia vaccinului.