Cînd a ieşit din puşcărie, în vinerea mare, George Becali părea un mieluşel cu coada între picioare. Avea ochii uşor umeziţi de emoţie, privirea pierdută în mulţime, iar vocea sa nu se mai răstea la nimeni, căci nu mai era aşa de sigur pe sine. Una dintre primele sale declaraţii, după ce a mulţumit unor trusturi de presă pentru susţinere, a fost aceea prin care afirma că s-a vindecat de suspiciunea conform căreia ar fi fost victima unei manevre politice de imagine, cu aluzie clară la Traian Băsescu şi la „oamenii preşedintelui”, cum era titlul unui film american, adică procurorii DNA. Despre iluzia „sprijinului” din partea unor trusturi de presă, care şi-au făcut rating cu un asemenea subiect „gras”, am mai vorbit într-un alt editorial. În schimb, nici n-a trecut bine Paştele, că Becali şi-a făcut din nou apariţia la televizor, cu aplombul de altădată şi cu vreo cîteva substantive, verbe sau adjective noi în vocabular, pe care le învăţase, pesemne, în zilele şi nopţile de reflecţie creştină de la Direcţia de Cercetări Penale, loc în care se vede treaba că s-a simţit ca la mănăstire!

În cele patru apariţii publice de pînă acum, două politice şi două sportive, George Becali s-a prezentat reîncărcat la maximum, cu tot cu unele agramtisme, de parcă nici usturoi nu a mîncat, nici gura nu i-ar fi mirosit a „aghiasmă”… După ce spusese, referitor la infracţiunea sechestrării de persoane, probabil, „cine mai face ca mine, ca mine să păţească”, adăugînd că, în afară de candidatura sa la europarlamentare, nu mai vrea să audă de politică, Becali pare să fi schimbat proverbul sau morala fabulei. În primele două apariţii televizate, despre care a ţinut să precizeze ulterior că sînt „reacţii de om politic”, pentru a scăpa de vreo acuzaţie, latifundiarul din Pipera şi-a regăsit tonul de războinic al luminii, cu faimosul său deget mic de la mîna dreaptă ridicat ameninţător, ca un paloş… El s-a repezit în mod sinucigaş împotriva lui Traian Băsescu, dar a făcut şi o dezvăluire halucinantă, mărturisind că, în timpul reţinerii, i s-au făcut propuneri de tîrguială penală, ceva de genul „dă-l în vileag pe fostul ministru Babiuc, pentru schimbul tău de terenuri cu ministerul Apărării, şi pleci acasă!” Habar nu am dacă acest lucru este adevărat, însă am impresia că Becali nu realizează ce răspundere îşi asumă… Recenta autosesizare a CSM-ului în legătură cu desemnarea „aleatorie” a completului care a judecat ultimul recurs al avocaţilor lui Gigi Becali, dovedeşte că mîna lungă a „oamenilor preşedintelui” nu doarme, iar războinicul luminii şi-a dat foc la valiză singur.

În plus, recentele arestări din lumea fotbalului, care demonstrează că marea corupţie din arbritaj şi nu numai s-a întins ca o caracatiţă, i-au prilejuit alte două apariţii publice patronului Stelei, în postura de justiţiar, uitînd că încă nu şi-a scuturat de pe cap cenuşa penală din cazul „valiza”. Pînă la urmă, stau şi mă întreb dacă omul acesta este întreg la minte sau pricepe pe ce lume trăieşte?!

De la proverbul „Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul”, războinicul luminii a trecut fără să-şi dea seama la zicala „Fiecare pasăre pe limba ei piere”. George Becali pare să se descarce mult mai repede decît s-a reîncărcat… Să-nfloriţi!