De cele mai multe ori, în funcţie de mersul istoriei, declaraţiile de avere ale demnitarilor seamănă foarte mult cu finalul unei scenete în care un bogătan se vaită că, atenţie, curg zdrenţele după el! Scena descrisă se află într-un dezacord total cu realitatea, domnul bogătan fiind îmbrăcat la patru ace. La fel se întâmplă şi pe parcursul episoadelor în care diverşi politicieni se plâng că au un nivel de trai sub demnitatea lor. Imaginea “cu dânşii” musteşte de bunăstare, exponenţii Puterii fiind bine rotunjiţi. Şi, cu toate acestea, se plâng că sunt subnutriţi! Dacă au ceva de contestat în această privinţă, să se adreseze celui care le-a promis, nu numai la general, ci şi în particular, că vor trăi mai bine. Din punct de vedere emoţional, declaraţiile de avere ale demnitarilor pot fi incluse în genul epistolar al dramoletelor. Acestea, în forma descrisă, pun poporul într-o mare încurcătură sentimentală, generând cascade de lacrimi de crocodili. De pildă, sunt declaraţii în care titularul menţionează negru (de supărare) pe alb că nu are casă! Cum să nu-l apuce bâţul pe simplu cetăţean! Credeţi că lui, un biet patriot local, cu baioneta frântă în două, nu-i pasă unde doarme alesul lui? De regulă, astfel de menţiuni, privind lipsa spaţiului locativ, provoacă ingrijorare în rândul maselor populare credule. Reprezentanţii acestor eşantioane sociale trăiesc cu convingerea fermă că demnitarul, neavând casă şi masă, un alt element de bază al existenţei sale, îşi duce traiul şi îşi mănâncă mălaiul prin boscheţi. Că tot veni vorba de mălai, remarc că acest produs se regăseşte în mai toate declaraţiile de avere ale demnitarilor, fie sub formă de euro (grişat), fie sub formă de dolari (trei nule, ca la făina albă), fie sub formă de lei (mălai simplu). În anumite cazuri, declaraţia de avere oglindeşte jertfa necontenită a demnitarului. Dacă este vorba de un fost primar, cum e cazul lui Zanfir Iorguş, atunci, cu siguranţă, putem înţelege de ce domnia sa, cu doar două terenuri în intravilan la activ, nu s-a îmbogăţit. Faţă de alţi primari, mulţi dintre ei puşi pe căpătuială, ceea ce nu este frumos pentru o conduită exemplară, Iorguş s-a jertfit singur “pre” binele şi prosperitatea urbei. Cele două terenuri intravilane, menţionate în declaraţia sa de avere, comentată pe larg de un ziar local, întregesc viziunea sa personală despre natură. Pădurea Comorova stă mărturie că fostul primar al Mangaliei a băut clorofilă, imitând gestul fraţilor de cruce de pretutindeni, pentru a se face frate cu pădurea. În acest context, se poate observa cu uşurinţă dragostea faţă de glie, mă refer strict la glia autohtonă, care izvorăşte exact din locul unde este marcat pieptul său de oţel. Într-un alt context, cele două terenuri, singura sa avere, asigură legătura permanentă dintre natură şi deputat. Cum ar spune un brav poet: “Fiind tânăr, bostănării colindam…” Declaraţia de avere a domnului deputat a devenit deja un document de o mare importanţă istorică. Prin componentele sale, despre care presupunem că sunt corecte şi cinstite, se prezintă în faţa cetăţenilor cu platforma unui “om năcăjât”. Ştim, de pildă, că viaţa sa se măsoară în câţiva metri pătraţi, colecţionar fiind… Este frate cu vrabia de pe gard. Să vedem cât o să reziste să nu o dea din mână la PNL… Deţine ceva mălai în conturi. În ţara noastră, ca o particularitate a capitalismului de cumetrie, sunt foarte mulţi demnitari săraci lipiţi pământului. Practic, nu au după ce bea apă! Din fericire pentru ei, nu prea beau apă… Ca să nu se facă de râs, ar trebui să-şi treacă rudele pricopsite în declaraţiile lor de avere, pentru a scuti populaţia de o nouă reacţie depresivă. Dincolo de toate aceste considerente, declaraţia de avere a demnitarului reprezintă o lectură uşoară, chiar dacă prăbuşeşte populaţia în plâns!