Benone Sinulescu a fost prezent, weekend-ul trecut, la „Raliul Auto VIP” de la Venus, însă nu pentru a participa la concurs, ci doar pentru a admira proba de jaloane. Într-un interviu acordat cotidianului „Telegraf”, Benone Sinulescu a vorbit despre muzica românească, despre publicul său, dar şi despre cele mai frumoase amintiri din cariera sa.

Reporter: Ce părere aveţi despre artiştii şi trupele de astăzi, care abordează genul etno?

Benone Sinulescu: I-aş sfătui să nu imite pe nimeni, să fie... ei. Întotdeauna, ca artist, atunci cînd nu imiţi pe nimeni şi vii cu o noutate, atunci cînd te prezinţi pe tine şi nu pe Maria Tănase sau Michael Jackson este mult mai bine. Talente sînt, dar pe lîngă asta, mai trebuie să fie şi puţin creier.

Rep.: Care este cea mai frumoasă amintire din cariera dvs. de 52 de ani?

B.S.: Aş avea mai multe. Una dintre ele ar fi cea din 1962, cînd am fost laureat al Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Helsinki. În plus, pot spune că mă număr printre puţinii artişti care au cîntat în faţa a peste 150.000 de spectatori şi asta se întîmpla pe muntele Găina, cu mulţi ani în urmă, pe vremea lui Gheorghiu Dej. Un „munte” de oameni aştepta la acel mare concert, unde era o orchestră extraordinară şi cîntau toţi „monştrii sacri” ai cîntecului românesc, Maria Lătăreţu, Ion Cristoreanu şi alţii. Eu m-am bucurat de o senzaţie extraordinară, nu ştiam ce-i cu mine, eram un tinerel şi am avut un succes uriaş şi nişte amintiri nemaiponenite. Ţin minte că era să fiu linşat, dat fiind faptul că eram atît de îndrăgit. După ce am terminat de cîntat, oamenii au venit la vale, unde ne îmbrăcam noi şi dacă nu ne scoteau cu o maşină, ca să vadă lumea că am plecat, nu mai scăpam.

Rep.: Aţi cîntat şi pentru românii din diaspora. Cum aţi fost primit în străinătate?

B.S.: Foarte frumos. Sînt un răsfăţat al publicului şi mă închin în faţa lui. Eu sînt un slujitor al cîntecului românesc şi am fost bine primit, atît în ţară, cît şi peste hotare. Şi nu aş putea să zic că m-am simţit undeva mai bine decît în altă parte şi este valabil şi pentru ţară, dar şi pentru diaspora. Am căutat să nu-i dezamăgesc pe românii mei.

Rep.: Aveţi un mesaj pentru cititorii cotidianului „Telegraf”?

B.S.: Le doresc zile senine, fericire, împliniri şi sănătate.