Urmând cu sfinţenie dogmele vrăbiuţei care, sub impulsul concursurilor gen Bingo, mălai grişat visează, domnul Laurenţiu Mironescu se şi vede instalat într-o funcţie de secretar de stat la Ministerul Transporturilor. Departe de mine intenţia de a pune la îndoială capacitatea profesională şi talentul prococe al domniei sale. Sigur, ca un novice ce sunt, nu am remarcat, în scurta perioadă cît s-a aflat la cîrma Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime, niciun progres răsunător în ce priveşte activitatea portuară de la noi. Am reţinut, ce-i drept, criticile unor specialişti, mult mai învăţaţi decît mine în domeniul transporturilor, dar poate că dumnealor erau măcinaţi de o invidie bolnăvicioasă la adresa fostului deputat de Constanţa. Ne aflam în perioada în care, sub o anumită aureolă, pusă pe seama făcutului în scăldătoare, se spunea că domnul Mironescu este ţinut în braţe de însuşi Zeus. Cum chiar domnia sa mi-a povestit cu lux de amănunte împrejurările în care a ajuns deputat prin lăsarea la vatră a ţărănistului Tănase Barde, recunosc că şi eu am ascultat cu gura căscată laudele sale de sine… Laurenţiu Mironescu face parte din categoria politicienilor care au vizat întotdeauna anumite posturi de conducere, ceea ce nu este rău pentru o fire atît de ambiţioasă… A pornit în trombă, dar a sfîrşit la relanti. Fără a rupe gura tîrgului în mod deosebit, în politică, a urcat pînă la altitudinea de lider al organizaţiei municipale Constanţa a PD-L. Pasul doi s-a soldat însă cu un eşec usturător. Bazîndu-se pe sprijinul grupării “M”, astăzi, o tristă amintire, a încercat să-l doboare pe Stelian Duţu, în tentativa de a prelua şefia organizaţiei judeţene a partidului. Deşi, la vremea respectivă, a beneficiat de suportul unei grupări influente şi puternice, cu Moisoiu, Moinescu, etc. în frunte, nu a fost capabil să-l învingă pe Duţu. De regulă, unii politicieni învaţă din înfrîngeri. Din păcate, mult prea mîndru pentru epoca pe care o trăim, fostul deputat refuză să se raporteze la realitatea din teren. E limpede că, deşi au trecut cîţiva ani buni de atunci, domnia sa nu a uitat gustul amar al înfrîngerii. Din cînd în cînd, cu gîndul la postul de preşedinte al filialei constănţene, se zvîrcoleşte în propriul său aşternut. În numele unor ambiţii ieftine, s-a întors împotriva fostului său prieten, Mircea Banias, pe care nu suportă să-l vadă în fruntea PD-L Constanţa. Într-o perioadă nu prea îndepărtată, se lăuda cu Banias ca fiind produsul său politic. Acum, spre stupoarea mea, l-ar îngropa de viu! Lipsa de tact l-a dus adeseori la înfrîngere. Prin moarte subită, a pierdut şefia organizaţiei municipale Constanţa, paradoxal, în beneficiul unui personaj care nu s-a remarcat deloc în plan politic. De altfel, la acest nivel, se rosteşte într-o frecvenţă ameţitoare doar numele doamnei Stavrositu! Eşecurile în registrul politic au continuat cu încercarea eşuată de a obţine un nou mandat în Parlament. A urmat apusul de soare. Acum, în tentativa de a reveni în centrul atenţiei, vrea să fie propulsat la Ministerul Transporturilor. Mă tem că demersurile sale vor fi sortite eşecului, Radu Berceanu nefiind unul dintre fanii săi. După preluarea puterii de către PD-L, Mircea Banias l-a propus pe Mironescu pentru a reveni în fruntea CNAPC, dar Berceanu a zis “Niet”. Să se fi răzgîndit el oare în privinţa sa? Asta doar domnul Brînză poate să ştie…În nota de amuzament cu care privesc agitaţia din PD-L atunci când e rost de posturi de conducere, constat apariţia în prim-plan a unor anonimi, fără niciun palmares politic sau profesional, gata să ia startul la plăcinte! Cu excepţia unor personaje cu notorietate, Mironescu, Onaca şi Mihai Petre, nu prea ai ce să alegi!