Se ţes multe poveşti în legătură cu documentele descoperite de un pescar pe malul unui lac, fiind vorba de dosare scoase din arhiva Poliţiei Constanţa. Domnul Rapotan, adjunctul inspectorului şef al IPJ, din cîte înţeleg, s-a grăbit să dea asigurări că hîrtiile cu pricina nu aduc atingere siguranţei naţionale. Ca atare, pot fi depozitate oriunde. Ptiu, drace, ne-am liniştit! Dacă nu aduc atingere nimănui, înseamnă că e bine! Nu mai contează cum au fost scoase ele din fişetele unei secţii de Poliţie şi în ce scop. Cadrele de conducere din IPJ Constanţa au răsuflat şi ele liniştite. Cazul a fost repede rezolvat, iar autorul, identificat. Şi mai bine pentru instituţia amintită, acesta este decedat! Ca atare, prinde mortul şi trage-l la răspundere! Scuipîndu-şi în sîn, protectorii politici ai celor care păstoresc Poliţia Constanţa pot aştepta liniştiţi alegerile parlamentare. Totuşi, orice s-ar spune, au în mînă o verigă importantă pe traseul electoral. Un scandal politic pe această temă nu le-ar fi picat deloc bine. De aceea, au şi grăbit muşamalizarea cazului. Dacă tot nu a fost atinsă siguranţa statului, la ce bun să mai facem comentarii pe o speţă banală cu documente interne împrăştiate prin tot oraşul! Sigur, nu sînt de acord nici cu cei care compară cazul de la Constanţa cu cel de la Berevoieşti. E sigur că, în momentul de faţă, avem de-a face cu un Berevoieşti al incompetenţei şi al indolenţei, pentru că documentele cu pricina, folosite în scop de şantaj, au fost sustrase, în mai multe etape, de sub nasul celor plătiţi din banii statului să prevină şi să stopeze astfel de fapte. Epopeea arhivei mutate dintr-un sediu al Poliţiei în garajul unui cadru de nădejde s-a derulat în perioada în care Poliţia Constanţa era condusă de un domn “gheneral”, susţinut şi dumnealui politic. În loc să fie luat la întrebări, i se plînge de milă că a ajuns un “biet pensionar”! Să nu confundăm “ bietul pensionar” cu domnul “ gheneral”, pentru că niciunul dintre cei care s-au perindat pe la comanda IPJ Constanţa nu a ajuns rău. Chiar şi cei despre care presa nu a scris la superlativ sînt scutiţi de grija zilei de mîine! Să ne amintim că, la Constanţa, s-a mai derulat un episod asemănător, lîngă sediul Poliţiei Transporturi fiind găsite mormane de documente şi timbre pentru ţigări. Aşadar, încă un Berevoieşti lăsat în coadă de peşte, atenţie, într-o perioadă în care contrabanda cu ţigări era în floare! Dramatizînd prea mult situaţia, sînt comentatori care pun cele întîmplate pe seama unui război între serviciile secrete. E cale lungă pînă aici, chiar dacă la vîrful fostului “doi şi-un sfert” se duc lupte crîncene pentru putere. Manipularea unei arhive de către un fost poliţist, decedat, între timp, spune foarte mult despre lacunele şi hibele unui sistem scăpat de sub control. Dacă hîrtiile cu pricina nu ar fi fost reperate cu totul întîmplător de un pescar, pentru că nu cred în povestea cu sereistul deghizat în cetăţean paşnic al patriei, am fi avut în continuare aceeaşi imagine idilică despre poliţia constănţeană şi despre bunele intenţii cu care ne amăgesc susţinătorii săi politici. Abia cînd se produce un eveniment de proporţii, cum s-a întîmplat la Craiova, ne apucăm să contabilizăm minusurile dintr-un sistem. Bun, nu a fost atinsă siguranţa statului, dar asta nu înseamnă că factorii de răspundere trebuie să se culce la loc, adică pe aceeaşi ureche folosită pînă acum. Nu mă refer la urechea serviciilor specializate, cu toate că rolul ei în societate nu este de neglijat. Conducerea unităţii aflate în culpă are datoria de a face o anchetă la sînge pe această temă, pentru a răspunde la întrebările pe care şi le pune, de cîteva zile încoace, opinia publică. Cum a fost posibil ca, ani la rînd, nimeni să nu aibă habar de scurgerea acestor documente şi informaţii? În ce scop au fost ele folosite? Nu cumva se vor mai găsi şi alte asemenea arhive în aer liber? Poate că avem de-a face cu o reţea, chiar dacă e prea mult spus, de cadre bine pregătite în astfel de operaţiuni. Poate că aceasta lucrează în beneficiul unor interlopi. Nu-mi amintesc ca vreun inspector şef să fi scos de urechi la suprafaţă măcar un poliţist implicat în protejarea unor mafioţi. Deşi, cînd îi întrebi, toţi se plîng că au salarii mici, unii dintre ei trăiesc pe picior mare. S-ar putea ca unele documente să nu aducă atingere nici nivelului lor de trai. Dimpotrivă… Poate de aceea, înclusiv din raţiuni politice, Berevoieştiul de la Constanţa este trecut sub tăcere…