O metodă didactică perfectă pentru profesori, o formă concisă de exprimare pentru regizori, un gen cinematografic spectaculos şi foarte popular printre cinefili, scurtmetrajul îşi are locul bine stabilit. Fondat în 1982, Festivalul Internaţional de Scurtmetraj de la Berlin Interfilm şi-a propus, încă de la început, să atragă un număr cât mai mare de producţii de gen dintre cele mai bine realizate în diverse ţări, indiferent de anul de realizare şi să le prezinte într-un context politic foarte special, la acea dată. Nu în ultimul rând, Interfilm îşi propunea să îi aducă laolaltă pe cineaşti, ca aceştia să aibă şansa de a lucra împreună şi de a face schimb de experienţă într-o perioadă în care frontierele erau foarte bine definite între Est şi Vest. Berlinul de Vest, cu două milioane de locuitori, era singurul oraş din lume înconjurat şi de zid şi de frontieră şi unde se simţea cea mai acută dorinţă de a trece peste orice bariere.

Festivalul prezintă zeci de programe ce includ circa 400 de filme care îşi caută locul lor pe piaţa internaţională prin intermediul Interfilm Short Film Distribution. Portofoliul distribuitorilor germani include achiziţia drepturilor de difuzare a peste 300 de scurtmetraje de ficţiune sau documentar, animaţii sau filme experimentale, grupate în calupuri de 90 de minute, vândute apoi diverselor reţele de cinema, televiziuni, instituţii culturale sau educaţionale, împrumutate altor festivaluri de film. Reţeaua de distribuţie este, însă, în plină expansiune, fie pe suport DVD, aplicaţii pe telefoanele mobile sau pe Internet.

România este o prezenţă constantă în festivalurile de film de scurtmetraje şi animaţie, dar la nivel naţional nu dispune de un cadru adecvat de distribuţie pentru aceste producţii. Chiar şi pe peliculele de scurtmetraje şi animaţie care primesc finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei, de altfel, singura şansă de a face film în România, se aşterne praful fără o şansă reală de a intra în distribuţie. Doar televiziunea naţională, prin canalul său cultural, mai prezintă astfel de producţii, în timp ce, în anumite ţări, reuşesc încasări spectaculoase şi ţin săptămâni întregi capetele de afiş ale cinematografelor de artă sau de circuit normal de distribuţie. Cu două producţii, una în concurs, animaţia de trei minute din 2008, „Mari aşteptări / Great Expectations\" de Alexei Gubenco şi minidocumentarul „Stăpânii castelului / Kings of the Castle\", semnat de Andrei Tănase şi Vlad Ilicevici, selectat în programul de documentare pentru copii Să privim lumea, cinematografia românească face din nou o impresie bună. Prezenţa acestor producţii în program este notabilă, având în vedere faptul că, anual, selecţionerii festivalului au de ales din circa 4.000 de filme.