Nu numai Europa are nevoie de o Germanie mai activă, ci şi SUA, care se simt tot mai neputincioase în faţa Rusiei şi Chinei, ţări foarte agresive în a rezolva pe placul lor orice dispută din lume. Însă Germania trebuie să iasă din modul de austeritate pe care l-a impus în zona euro şi să treacă la investiţii comerciale cu scop geo-politic. Mai în glumă, mai în serios, Berlinala a fost primul pas făcut, deşi este, cu siguranţă, greu de crezut. Imaginea este însă importantă pentru autorităţile federale, dar mai ales pentru opinia publică şi nu există opoziţie faţă de exultarea pe care o are industria cinematografică când vine vorba despre investiţii masive în filme care ajung să promoveze un stil de viaţă, o cultură şi o civilizaţie pe care cu toţii ni le dorim orientate către individ şi societate.

De la reunificare, Germania face investiţii masive în propria infrastructură. În primul rând, diferenţa uriaşă între fostele republici federală şi democrată trebuia atenuată, ceea ce a şi salvat economia germană de şomaj şi criză. Ca unul dintre cei mai mari cotizanţi în fondurile structurale ale UE, Germania nu lasă niciun eurocent nefolosit dacă are posibilitatea de a absorbi prin proiecte proprii aceşti bani. Are una dintre cele mai bune rate de absorbţie, deşi se bucură deja de o infrastructură de invidiat.

PROIECTE URBANE SPECTACULOASE Printre cele mai ambiţioase proiecte este proaspăt inauguratul tunel de la Leipzig. Centrul vechi al oraşului este una din cele mai frumoase aşezări urbanistice din lume, cu clădiri elegante, care abia dacă mai lasă să se perceapă brutalitatea schimbărilor făcute de regimul comunist în arhitectura sa. Leipzig este una dintre cele mai cunoscute destinaţii turistice din ţară, unde cârnaţii se vând la metru, vinul fiert cu diverse condimente, cunoscut sub numele Gluhwein, se cumpără la litru sau unde se poate degusta o reţetă tradiţională de somon afumat pe plăci de lemn. Leipzig este centrul distracţiei pentru mulţi în Germania, unde spiritul este menţinut vesel din plin, cu ajutorul consumului de Gluhwein. Inaugurarea tunelului a fost prezentată de autorităţi şi de presă drept ”proiectul secolului”. Faţă de imaginea ştearsă a oraşului Leipzig de pe vremea RDG-ului, în care centrul arăta dezolant, în beznă, reunificarea i-a readus importanţa comercială şi excelenţa culturală cu precădere în muzică.

Capitala Berlin rămâne însă cea mai răsfăţată, odată ce infrastructura a două oraşe dezvoltate diferit a fost unificată. Dispariţia progresivă a zonelor de siguranţă de-a lungul Zidului Berlinului a făcut posibilă apariţia unor clădiri impresionante. Potsdamer Platz este un exemplu de reînnoire urbanistică. Pe terenul viran unde se ridica odinioară Zidul Berlinului s-a realizat, în numai câţiva ani, un centru urban major, compus din trei cartiere de investiţii ridicate de DaimlerChrysler, Sony şi Beisheim, zgârie-nori impresionanţi sau clădiri funcţionale pentru diverse instituţii culturale şi nu numai. Celebrul Sony Centre adăposteşte instituţii culturale, precum Institutul de Film German şi Cinemateca, precum şi un multiplex, pe lângă tot felul de restaurante şi spaţii de birouri. În inima Berlinului, Festivalul Internaţional de Film se foloseşte de toată această infrastructură, ceea ce îl face unic în lume prin spaţiile de proiecţie şi proximitatea lor.