Curtea de Justiţie a UE trebuie să decidă dacă bibliotecile pot să digitalizeze, fără acordul titularilor de drepturi, cărţile pe care le deţin în colecţia lor pentru a le oferi în locurile pentru lectură electronică, se arată într-un comunicat. Deşi Directiva privind dreptul de autor nu permite statelor membre să autorizeze utilizatorii să stocheze pe un stick USB cartea digitalizată de bibliotecă, ea nu se opune, în principiu, unei imprimări a cărţii cu titlu de copie privată. În această chestiune, avocatul general Niilo Jääskinen şi-a prezentat concluziile, ieri, Curţii de Justiţie, ele nefiind obligatorii. Misiunea avocaţilor generali este de a propune Curţii, în deplină independenţă, o soluţie juridică în cauza care le este atribuită. Judecătorii Curţii urmează să delibereze în această cauză, iar hotărârea va fi pronunţată la o dată ulterioară.

În temeiul Directivei privind dreptul de autor (Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională), statele membre trebuie să acorde autorilor dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea şi comunicarea publică a operelor lor. Totuşi, directiva permite statelor membre să prevadă anumite excepţii sau limitări ale acestui drept. O asemenea posibilitate există mai ales pentru bibliotecile accesibile publicului (astfel de biblioteci nu urmăresc obţinerea de avantaje comerciale sau economice. Această posibilitate se aplică, în aceleaşi condiţii, instituţiilor de învăţământ, muzeelor şi arhivelor), care, în scopul cercetării sau studiului privat, pun opere cuprinse în colecţia lor la dispoziţia utilizatorilor prin intermediul unor terminale speciale, se arată în comunicat. "În prezenta cauză, Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiţie din Germania) solicită Curţii de Justiţie să precizeze întinderea acestei posibilităţi de care a făcut uz Germania. Bundesgerichtshof trebuie să soluţioneze un litigiu între Universitatea Tehnică din Darmstadt (Technische Universität Darmstadt), pe de o parte, şi o casă de editură germană, Eugen Ulmer KG4, pe de altă parte. Casa de editură urmăreşte să împiedice (i) ca universitatea să digitalizeze o carte pe care o deţine în fondul bibliotecii sale şi care este editată de Eugen Ulmer şi (ii) ca utilizatorii bibliotecii să poată, din locurile pentru lectură electronică amenajate în aceasta, să imprime cartea sau să o stocheze pe un stick USB şi/sau să păstreze aceste reproduceri la părăsirea bibliotecii. Astfel, universitatea a digitalizat cartea în discuţie şi a oferit-o în locurile pentru lectură electronică. Aceasta a refuzat oferta casei de editură cu privire la achiziţionarea şi utilizarea manualelor editate de aceasta din urmă sub formă de cărţi electronice (E-books)", se mai arată în comunicat.

În concluziile prezentate, avocatul general Niilo Jääskinen apreciază mai întâi că, deşi titularul de drepturi oferă unei biblioteci posibilitatea de a încheia contracte de licenţă privind utilizarea operei sale în condiţii adecvate, biblioteca se poate prevala de excepţia prevăzută pentru terminalele speciale. În opinia avocatului general Jääskinen, numai în cazul în care s-a încheiat deja un astfel de contract biblioteca nu se mai poate prevala de această excepţie. De asemenea, avocatul general concluzionează că "directiva nu se opune ca statele membre să acorde bibliotecilor dreptul de a digitaliza operele cuprinse în colecţiile lor în scopul de le a pune la dispoziţia publicului prin intermediul unor terminale speciale. Acesta poate fi cazul atunci când trebuie protejate originale ale operelor care, deşi sunt încă protejate prin dreptul de autor, sunt vechi, fragile sau rare. Acesta mai poate fi cazul atunci când lucrarea vizată este consultată de un număr mare de studenţi şi copiile ar risca să provoace o uzură disproporţionată". Avocatul general Jääskinen precizează însă că directiva nu permite o digitalizare globală a unei colecţii, ci doar o digitalizare a unor opere individuale. Trebuie mai ales să nu se recurgă la posibilitatea de a utiliza terminale speciale atunci când acest lucru are drept unic scop evitarea cumpărării unui număr suficient de copii fizice ale lucrării.