Doamna Udrea pare a fi fibra prin care tradiţiile bicicliste din patria noastră sunt la un pas de a intra în istorie. Într-o altă epocă, una mai puţin politizată, a mai existat o astfel de tentativă. Din păcate, din motive strict tehnice, pentru că ideologia pe două roţi se afla abia la început, tentativa cu pricina a eşuat lamentabil. Cu toate acestea, Miţa biciclista rămâne un reper pentru cronicari şi istorici, cu toate că dumneaei a căzut, în timp ce traversa, pe un podeţ, Ialomiţa. Ca un arc peste timp, Elena Udrea contribuie decisiv la reabilitarea totală a bicicletei, dându-i conotaţii diferite faţă de perioada în care era încălecată de tanti Miţa. Pentru că veni vorba de încălecat, trebuie spus că, după ce PDL a ajuns la putere, procedeul a îmbrăcat hainele politichiei. Ştiu unii foarte bine ce înseamnă să fii încălecat politic. Efectele se văd pe persoane şi mai puţin pe biciclete. Zilele trecute, în calitatea sa de membru al Guvernului Boc, doamna Udrea a vizitat câteva din zonele afectate de inundaţii. Cu acest prilej, cu titlul de ajutoare, i-a dăruit unui localnic o bicicletă, urându-i fericitului câştigător călătorie sprâncenată. Bicicleta doamnei Udrea a stârnit numeroase comentarii. Unii au caracterizat episodul cu pricina ca fiind apogeul miştourilor stupide. S-a spus că la mijloc ar fi vorba de o confuzie şi că Elena ar fi vrut să-i ofere, iniţial, o undiţă. Aşa se spune, ca să înveţe să pescuiască şi să nu stea cu gura căscată după pere mălăieţe, dă-i omului o undiţă… Întreaga suflare a ţării s-a gândit cum şi în ce fel poate folosi un sinistrat o bicicletă. Geniştii prezenţi la datorie au fost de părere că avem de-a face cu o bicicletă subacvatică. În caz de dezastru natural, cum este momentul pe care îl trăim, sinistratul poate executa pluta pe bicicletă. E drept, în astfel de situaţii, trebuie să faci dovada unei pregătiri fizice fără cusur. Pe de altă parte, mersul pe bicicletă prin apă dezvoltă armonios organismul. În schimb, îţi taie foamea şi pofta de viaţă. Nici nu mai trebuie să execuţi flotări dimineaţa. În postura biciclistului de ocazie, sinistratului nu-i rămâne decât o singură alternativă - să pedaleze până îi vine acru în cerul gurii. De fapt, întreaga populaţie se află în această situaţie - pedalează la rece, în toate direcţiile, dar fără niciun orizont. Campania de reconstrucţie a caselor doborâte de ape a început prin urcarea pe capra bicicletei a unui sinistrat nefericit. Încă de pe acum, în caz de nereuşită, Elena Udrea pregăteşte un alibi. Dacă guvernanţii nu vor fi în stare să ne scoată din rahat, vor da vina pe capra vecinului cu bicicletă. Ştiu pe cineva care i-a făcut cadou unui tip cu barbă diverse produse pentru, cum se zice, după ras. Omul cu barbă nu le-a folosit niciodată. Mă tem că aceeaşi soartă o va avea şi bicicleta dăruită de Elena Udrea, care, într-o altă ipostază, arunca, cu milostivenie, napolitane pe geamul maşinii… Faţă de situaţia ţării, guvernanţii se comportă ca nişte biciclişti care pedalează în gol. Cel puţin Emil Boc, domnul premier, şi-a pierdut definitiv şi iremediabil lanţul. Chiar dacă se agaţă cu disperare de ghidon, îl pândeşte o trântă de zile mari. Din când în când, cel mai iubit biciclist al poporului îşi face apariţia prin târgurile inundate ale patriei. Ba se răsteşte la o babă pe motiv că nu poartă colac de salvare, ba se repede la gâtul presei pe motiv că a intrat în apele internaţionale, ba miştocăreşte un cadru didactic din grupa amărăştenilor! Nu înţeleg de ce, atunci când poposeşte într-o zonă afectată de revărsarea apelor, domnul preşedinte e tot numa’ un zâmbet! Să i se tragă de la biciclete doamnei Udrea? Păi, de biciclete le arde oropsiţilor fugăriţi de apele învolburate ale râurilor ieşite din matca lor?