Anul acesta, stăm foarte bine la debuturile în lungmetraj. După Florin Şerban şi Răzvan Rădulescu, să-l menţionăm pe Constantin Popescu, la primul volet al unui triptic - „Portretul luptătorului la tinereţe”.

Mergând pe „repede înainte”, mă grăbesc să nu uit un incitant documentar: „Kapitalism, reţeta noastră secretă” de Alexandru Solomon. Nu putem trece nici peste alte câteva titluri. Unele sunt încercări de reabilitare a spectacolului şi, se înţelege, de atragere a publicului: „Nuntă în Basarabia”, de pildă, de Toader Nap (Napoleon Helmis) şi „Poker” de Sergiu Nicolaescu. Altele avertizează asupra unui nou mod de a face film: „WebSiteStory” de Dan Chişu. Sunt şi producţii de categorie B, bine cotate în felul lor: „Europolis” de Cornel Gheorghiţă sau „Despre alte mame” (regia: Mihai Ionescu şi Tiberiu Iordan).

În seria evenimentelor, pe lângă participarea, mai mult decât onorabilă, la principalele manifestări de gen ale anului, unele deja consacrate, voi reaminti prima ediţie a unui festival al filmelor prin care Cannes-ul vine la Bucureşti, prilej de a-l fi avut ca oaspete pe Thierry Frémaux, omul cu cel mai greu cuvânt în selecţia de pe Coasta de Azur. Evenimente de excepţie se cuvin a fi considerate şi evantaiele de premii smulse de filmele româneşti la Namur, dar şi la Salonic.

Să mai notez că alţi autori de referinţă au intrat în producţie? Că un actor afirmat la Cannes, precum Vlad Ivanov, este aşteptat să vină cât mai în prim plan, cu un nou rol important?

Despre ce va fi, cu altă ocazie.