Pentru acest editorial am ales titlul unui roman clasic din literatura engleză, deoarece presupun că mulţi dintre noi au citit această carte în adolescenţă, ea făcînd parte din programa şcolară de pe vremuri. S-ar putea ca şi politicienii de astăzi, mai ales cei cu vîrste cuprinse între 40 şi 50 de ani, să fi citit acest roman foarte popular, însă ghicesc că o asemenea lectură nu a avut urmări, în ceea ce priveşte cultura lor personală, dacă judec rapid felul în care se comportă acum pe scena publică…

Într-adevăr, în prag de campanie electorală, viaţa politică din România anului de graţie 2008 seamănă izbitor cu un „bîlci al deşertăciunilor”! Aş trece în revistă doar cîteva episoade, pe care le-am reţinut din fuga ştirilor, ca să vă convingeţi că tot ceea ce privim la televizor, ascultăm la radio sau citim în ziare pare pantomima unor clovni ce şi-au desenat zîmbetul pe chip, exact ca la circ, pentru a-şi ascunde teama de apropiatul nostru vot sau dorinţa viscerală de putere. După ce a anunţat că şi-a scos silicoanele, exhibîndu-şi un decolteu aproape pornografic, pentru a se pregăti de campania uninominală, Oana Zăvoranu declară că s-a gîndit mai bine şi a decis să renunţe la politica activă. Ce să înţelegem din chestia asta? Că şi-a pus silicoanele la loc? Sau că veniturile din telenovele sînt de zece ori mai mari decît leafa de parlamentar PRM? În alt context balcanic, ca să schimbăm registrul, la una dintre numeroasele lansări ale candidaţilor liberali, petrecută la Buftea, cea mai penibilă scenă a fost aceea în care agenţii electorali ai PNL umblau cu căldările de vin printre alegători, de parcă am fi asistat la pomana de după înmormîntare. Judecînd după felul în care a reuşit premierul Tăriceanu să învrăjbească mai multe categorii sociale şi profesionale, în problema refuzului încăpăţînat de a mări salariile profesorilor, n-ar fi exclus să asistăm chiar la îngroparea cadavrului politic al PNL, după viitoarele alegeri! Adică acele căldări cu vin să nu fi fost altceva decît recuzita unui parastas dansant, avant la lettre…

În toată această perioadă, cei de la PD-L joacă fotbal, îl ameninţă cu un proces penal pe Tăriceanu, pregătesc o moţiune de cenzură, se laudă cu 40% în „sondajele interne” şi au început să coloreze în portocaliu oraşele de provincie înainte de începerea campaniei electorale. Iar Traian Băsescu, cel care, dacă mai ţineţi minte, din postura de ministru al Transporturilor, acum un deceniu, îşi băga un anumit organ în revendicările salariale ale greviştilor de la Căile Ferate, făcînd această declaraţie cu glas tare, a devenit mieluşel dintr-odată şi, în calitate de preşedinte, afirmă mieros: „Uşa mea este deschisă oricînd liderilor sindicali…” Măi să fie! Cînd a minţit Traian Băsescu, înainte ca Oana Zăvoranu să-şi scoată silicoanele, sau după ce şi le-a pus la loc?

Să nu uităm că, pe vremuri, clovnii îşi pictau zîmbetul pe faţă că să-şi ascundă tristeţea, nu minciuna. Punct.