Biluţă e trist şi cătrănit, chiar otrăvit. Cu fiecare zi care se apropie de finalul mandatului său de parlamentar, e tot mai trist şi disperat. Unde o să mai facă el biluţe într-un cadru organizat şi dulce? Biluţă este revoltat că nu i se recunosc meritele în materie de scobit în nas. De-a dreptul incredibil, după patru ani petrecuţi în Parlamentul României, constaţi, cu tristeţe, că nimeni nu a auzit nimic despre tine şi activitatea ta parlamentară! Indiferent de numărul mare de elemente de recunoaştere, gen banca a patra de lîngă geam, urmează numărul trenului şi ruta, Biluţă rămîne alesul poporului în pustiu. Şi dacă aţi şti cu cîtă migală îşi extrăgea singur biluţele din nas şi cu cîtă grijă le rînduia într-un rastel în miniatură! Biluţă nu a făcut niciodată un secret din trecutul său, afişîndu-şi biografia la vedere. El recunoaşte că a luat-o de jos pînă a ajuns politician. Şi în tinereţe, a primit numeroase laude şi recomandări. Ca ucenic la nu ştiu care ateliere, a făcut biluţe pe genunchi. Aşa erau condiţiile în vremurile acelea. Unii învăţau carte, alţii se dedicau biluţelor nazale. În Parlament, aleşii care fac biluţe sînt pătrunşi de un adînc filon patriotic şi de o trăire aparte. Chiar dacă, după cum uşor aţi sesizat, cei mai mulţi dintre ei sînt nişte anonimi notorii. Sfîrşitul mandatului de parlamentar îl găseşte pe Biluţă într-o stare de răvăşeală şi mahmureală. Într-un fel, Biluţă se află din nou la răscruce de drumuri. Ce-o să facă de-acum încolo? Cum o să-şi cîştige existenţa? “Eu, zice el, toată viaţa nu am făcut decît biluţe!” Aşa e, îl înţeleg. E greu ca, la o vîrstă anume, să fii nevoit să o iei de la capăt. Cînd era mare sculă în partid, toată lumea cumpăra biluţe de la el. Deh, erau biluţele şefului. Ca şi ouţele. Sincer să fiu, nu ştiu la ce foloseau. Am auzit că unii le mestecau ca pe ciunga americană. Mă rog, gusturi şi apucături... Biluţă este conştient că vor interveni foarte multe schimbări fundamentale în viaţa lui. În primul rînd, nu este convins că electoratul va mai vota biluţa. O să-i fie greu lui Biluţă să se lase de scobitul în nas, îndeletnicire pentru care şi-a făcut ucenicia pe genunchi. Cîţi dintre noi au aflat că individul este unicul autor în viaţă al unor strategii bestiale în materie de biluţe bine molfăite şi scuipate la punct fix? Spaţiul imens de sub cupola Parlamentului s-a dovedit a fi un cadru excelent de verificare şi testare a biluţelor. În jos şi în sus, pe cupolă. Sub fotoliu, pentru că nu cred că îşi va dona pantalonii pe altarul ştiinţei. Cel care va prelua fotoliul de parlamentar pe care a stat Biluţă se va umple de biluţe din cap pîn-n picioare. O zestre, cu adevărat, de nepreţuit. Biluţă este trist şi rece. I-ar fi plăcut să rămînă o veşnicie în Parlamentul României. Aici, mai mult decît în alte instituţii ale statului, poţi să faci biluţe pe banii contribuabililor. Dacă ai talent şi imaginaţie, este foarte simplu. La despărţire, Biluţă vrea să facă schimb de produse cu colegii săi. Chiar dacă poartă alte nume, sînt destui de-alde Biluţă. Poate nu atît de talentaţi ca el sau ca alţii din grupa tăietorilor de frunză la cîini. Ei stăpînesc la perfecţie mersul racului. Grav este faptul că ne trag şi pe noi înapoi!