STAGNARE Soluţia anti-inflaţie n-a fost, din păcate, o politică-cheie de la centru sau o măsură extremă a băncii centrale. Nu, să stea liniştiţi ai noştri! Sărăcia ţine inflaţia în frâu mai bine decât orice. În martie, preţurile de consum au stagnat, pe fondul ieftinirii preţurilor alimentelor (în principal la cartofi, ouă, lapte şi zahăr). De fapt şi de drept, indicatorul a crescut cu 0,03%, în vreme ce inflaţia anuală s-a menţinut uşor peste 1%. Creşterea preţurilor din ultimele luni a ajuns la 2,8% şi se apropie de ţinta băncii centrale pentru 2014 (3,5%). Totuşi, analiştii sunt de părere că indicatorul va sări de 4,5% până la finele anului, din cauza mediului extern agitat. Potrivit datelor Statisticii, cea mai mare scumpire din martie, de 3,41%, a fost la fasole, însă impactul n-a fost atât de grav, întrucât ponderea sa în coşul de consum nu se apropie de cea a ouălor şi cartofilor. De reţinut însă că deflaţia (scăderea preţurilor - n.r.), despre ale cărei „pericole“ suntem avertizaţi în mod constant de anume părţi interesate, nu este decât un mit, o poveste fabricată, după cum spune fostul vicepremier şi guvernator al băncii centrale din Polonia, Leszek Balcerowicz. Prezent la Bucureşti, la un forum economic, reformatorul economiei poloneze a desfiinţat mitul că scăderea preţurilor e rea: „Nu cred că deflaţia este o tragedie. Se spune că dacă preţurile scad uşor, dar continuu, oamenii nu mai cumpără. Dar cum e cu calculatoarele? Preţurile lor tot scad, dar lumea cumpără în continuare. De ce tot susţinem propaganda asta că deflaţia nu e bună?“, se întreabă Balcerowicz.

REFORMA ÎN SLOW MOTION El arată că economiştii şi politicienii împing Banca Centrală Europeană să tipărească mai mulţi bani, „întrucât este mai uşor să amâne reformele structurale“: „Tipărirea de bani nu înlocuieşte reforma. Şi Africa ar fi bogată aşa... E un mit greşit şi periculos. Politicile monetare de relaxare nu fac decât să încetinească reforma. Luaţi exemplul Irlandei, ţărilor baltice şi Bulgariei, care au început din timp consolidarea fiscală şi reformele structurale, reuşind să revină pe plus înaintea vecinilor“. Multe de învăţat ar fi şi de la Polonia, ţară reformată chiar de către Balcerowicz, după căderea comunismului, şi care, într-un sfert de veac, a ajuns liderul incontestabil al Europei Centrale şi de Est. Seria de reforme denumită „Planul Balcerowicz“ a frânat hiperinflaţia şi a balansat bugetul de stat, însă, mai important de atât, a asigurat o trecere aproape perfectă de la economia centralizată la cea liberă. Bazele puse au fost atât de solide încât Polonia a fost unul dintre puţinele state ale lumii care n-a intrat în recesiune, în timpul crizei financiare.