Alimente sau medicamente, aceasta este întrebarea… Instituţiile europene au decis, cu câţiva ani în urmă, să instaureze un cadru reglementar (Regulamentul CE 1924/2006) care să impună criterii riguroase de analiză şi decizie în privinţa comunicării către consumatori a beneficiilor nutriţionale şi pentru sănătate ale alimentelor. Directorul Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), Gheorghe Mencinicopschi susţine că spiritul Regulamentului european este bun, dar că sunt ignorate aspecte fundamentale, printre care diferenţa dintre alimente şi medicamente. În legislaţie se folosesc aceleaşi principii de evaluare a alimentului ca şi acelea din cazul medicamentelor chimice de sinteză, dar alimentul nu este o substanţă chimic pură. \"Marile greşeli de abordare a alimentului ne pot duce la o inepţie, aceea că în loc de alimente ar trebui să avem medicamente pe masa noastră pentru a preveni boala şi pentru a avea o calitate deosebită şi o longevitate a vieţii\", susţine Mencinicopschi. Deosebirile dintre medicamente şi alimente sunt evidente. Alimentul are menirea să hrănească organismul şi să-l menţină viu şi sănătos, în timp ce medicamentul combate un simptom sau o boală. Un aliment pentru care pot fi comunicate beneficii nutriţionale sau de sănătate trebuie să se încadreze într-un profil nutriţional. Aceasta înseamnă că alimentul respectiv nu trebuie să conţină în exces nutrienţi ca sarea, zahărul, grăsimile saturate, identificaţi ca factori ce cresc riscul pentru unele boli (obezitate, diabet, boli cardiovasculare). \"Evident, nu există studii clinice, conforme cu protocoalele din domeniul farmaceutic pentru usturoi sau varză. Ba chiar nici pentru apă. Şi totuşi, oricine ştie, iar medicii ne tot repetă că trebuie să consumăm zilnic legume, fructe, apă, ca să ne menţinem sănătoşi. Cum rezolvă EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentului) paradoxul? Pe o “rută ocolitoare”, de exemplu: “fructul (să zicem kiwi) este o sursă de vitamina C. Vitamina C este necesară pentru buna funcţionare a sistemului imunitar”. Totuşi, nu putem spune direct “kiwi contribuie la buna funcţionare a sistemului imunitar”. Aceasta sugerează şi că orice aliment care e sursă de vitamină C are acelaşi beneficiu, lucru complet inexact. În alimente, interacţiunile dintre constituenţi pot favoriza sau altera biodisponibilitatea, adică potenţa sau anula beneficiul\", explică Mencinicopschi.

CINE HOTĂRĂŞTE? Istoria cunoaşte şi recomandă numeroase alimente sănătoase, de la usturoi la smochine şi de la busuioc la peşte sau friptură în sânge. \"Şi totuşi, cine hotărăşte dacă un aliment are sau nu beneficii pentru sănătate? Un răspuns este experienţa istorică. Transmisă pe firul generaţiilor, experienţa istorică pune în lumină multe alimente ale căror virtuţi “medicinale” sunt şi în prezent recunoscute, chiar dacă nu întotdeauna explicate de ştiinţă. Oricine cunoaşte usturoiul ca antimicrobian, dar nimeni nu a făcut sau publicat studii clinice făcute cu usturoi. Faptul că populaţiile nordice, a căror alimentaţie era bazată pe peşte de apă rece, erau mai puţin afectate de boli cardiovasculare a fost explicat relativ recent, prin conţinutul ridicat de acizi graşi omega 3 şi omega 6. Iar longevitatea excepţională a bulgarilor de la munte a fost explicată la începutul secolului al XX-lea de către Metchnikov prin consumul zilnic de iaurt. Metchnikov a dobândit Premiul Nobel pentru medicină ca recunoaştere internaţională a valorii şi importanţei cercetărilor sale despre imunitate\", mai spune directorul ICA.

Există alimente tradiţionale a căror compoziţie nu este complet lămurită nici până în prezent, cu toată ştiinţa şi tehnica ultimilor ani, cum sunt mierea, polenul, multe substanţe active din plantele medicinale. Pe de altă parte, ştiinţa modernă a redescoperit sau inventat noi alimente, ale căror beneficii le-a demonstrat, folosind uneori mijloace tehnice extrem de sofisticate.

PENICILINA = MUCEGAI. Ştiinţa medicală şi farmaceutică şi-a căutat şi găsit mai întâi modelele şi soluţiile în natură: acidul salicilic (aspirina), penicilina produsă de un tip de mucegai, chinina au constituit revoluţii în lupta cu boli care făceau ravagii. Şi ştiinţa continuă să identifice, separe şi utilizeze principii active folositoare sănătăţii, din plante diverse: fitosteroli din seminţe de pin, pentru reducerea colesterolului sanguin, antioxidanţi care luptă cu radicalii liberi, responsabili direct sau indirect de multe dintre bolile secolului. Astfel de substanţe active, adăugate sau prezente în mod natural în alimente, le conferă acestora statutul de alimente sănătoase. Beneficiile de sănătate comunicate trebuie să fie dovedite ştiinţific, iar menţiunea prin care sunt comunicate să fie autorizată de Comisia Europeană (CE). În acest sens, în fiecare stat membru al UE, companiile au transmis către autorităţile naţionale (Ministerul Sănătăţii sau Ministerul Agriculturii) menţiunile de sănătate folosite, împreună cu dovezile ştiinţifice care stau la baza acestora.

CE a colectat toate dosarele naţionale, rezultând aproximativ 4.500 de menţiuni distincte. EFSA ca organism ştiinţific, va analiza dovezile ştiinţifice pe care se întemeiaza menţiunile şi se va pronunţa dacă beneficiile, astfel cum sunt comunicate, sunt sau nu riguros dovedite. Acest proces a demarat în ianuarie 2008, dovedindu-se deosebit de dificil şi necesitând resurse pe care EFSA nu le-a deţinut din start. După doi ani, de-abia 30% dintre menţiuni au fost analizate, şi doar câteva zeci au fost autorizate şi publicate. În analiza dosarului unei menţiuni de sănătate, instituţia europeană ia în considerare mai multe aspecte, respectiv rigoarea dovezilor ştiinţifice: de la cărţi de medicină generală, care tratează rolul nutrienţilor majori, vitaminelor sau mineralelor în dezvoltarea, menţinerea şi sănătatea organismului, şi până la studii clinice specifice, efectuate cu alimentele purtătoare de beneficii de sănătate, de către instituţii ştiinţifice şi medicale reputate, relaţia cauză-efect dintre substanţă sau principiul activ şi beneficiul pentru sănătate, mecanismul de acţiune al substanţei active (Makerii biologici aferenţi) cât şi relevanţa pentru sănătatea publică a beneficiului de sănătate comunicat.