Subiectul e delicat, dar eu nu sunt, aşa că scriu rândurile de mai jos după jumătate de oră de râs. Îmi vine în minte expresia unui amic, care, atunci când lucrurile iau o întorsătură tragicomică sau legea lui Murphy face ravagii în cotidian, spune, pe un ton molcom - „Nu există Dumnezeu“. Gata cu suspansul. Arhiepiscopul Ciprului, Chrysostomos al II-lea, vrea să recupereze zecile de milioane de dolari pierduţi de Biserica Ortodoxă cipriotă în restructurarea sectorului bancar, impusă de FMI şi statele din zona euro în 2013, pentru acordarea unui ajutor financiar de 10 miliarde euro. În mod tradiţional, Biserica e cea care strânge şi tot strânge, dar noua religie din secolul nostru nu mai e lumânarea, ci creditul. Se găsesc mase care să se calce în picioare la moaşte sau la apă sfinţită, dar microtranzacţiile Bisericii nu mai sunt ce-au fost. Pun asta pe seama invenţiei interfonului, de care nici salariaţii lui Dumnezeu nu pot trece, dacă înţelegeţi ce vreau să zic. În fine, trebuie să recunoaşteţi că e ironică ciocnirea între doi bureţi de bani, respectiv Biserica şi Banca. FMI iese cel mai bine din această poveste, devenind prima instituţie financiară din lume care obligă Biserica să facă ceva ce nu-i place. Din păcate, pentru omul de rând din Cipru, situaţia poate fi rezumată în două cuvinte - „ţeapă dublă“. Pe de-o parte, taxele plătite la stat în speranţa unui sistem medical mai bun, unei pensii decente sau unei infrastructuri europene s-au dus, fiind folosiţi la salvarea băncilor. Pe de altă parte, şi banii daţi pe acatiste, lumânări şi rugăciuni, pentru ieşirea din criză şi siguranţa depozitelor bancare s-au dus. Au fost folosiţi pentru salvare, ce-i drept, dar nu a sufletului, ci a aceloraşi bănci.