● Mit şi realitate ● Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, în prefectura Arcadia din Grecia. Micuţa aşezare este cunoscută lumii întregi pentru ”miraculoasa bisericuţă” a Sfintei Teodora de Peloponez. Este unul dintre cele mai minunate lăcaşe de cult din lume, pentru că este zidită pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Arborii par să o îmbrăţişeze şi să o ţină strâns la piept, fără a o deteriora. Sfânta Teodora a vieţuit în secolul al XI-lea, pe vremea Imperiului Bizantin. Când regiunea a fost asaltată de bandiţi, tânăra Teodora s-a văzut nevoită să îşi apere, după puteri, satul, însă a fost respinsă din oaste, pentru că era femeie. Teodora s-a deghizat în soldat şi a intrat în rândurile luptătorilor. Nu a supravieţuit luptei şi se zice că în timp ce zăcea întinsă la pământ, ar fi şoptit: ”Fie ca trupul meu să devină biserică, sângele meu să devină râu de apă, iar părul meu să devină pădure de copaci”. Locuitorii din Vasta, mişcaţi de eroismul tinerei şi îndureraţi pentru pierderea ei, au construit o biserică pe locul unde a avut loc lupta. Bisericuţa din piatră a fost construită de localnici undeva între secolele XI-XII. Legenda s-a împlinit după ce un râu din zonă şi-a schimbat traseul, ajungând astfel să treacă chiar pe sub temelia bisericii, iar mai apoi, copaci au început să crească din acoperişul bisericii. Ceea ce este însă şi mai misterios este că rădăcinile arborilor nu se văd nici în interiorul bisericii, nici sub tavan şi nici pe lateralul capelei. Sute de ani au trecut şi rădăcinile tot nu se văd. Pe acoperişul bisericuţei Sfânta Teodora din Peloponez se pot număra 17 copaci uriaşi. Cea mai mare parte dintre ei sunt înalţi de peste 30 de metri, unii având o grosime de peste un metru. Mulţi dintre copaci au o greutate de peste o tonă. Acoperişul bisericuţei este subţire, fără nicio întăritură specială şi rezistă ca prin minune. Biserica Sfânta Teodora din Vasta a ajuns, în foarte scurt timp, iubită de creştinii din zonă, iar minunile nu au încetat să apară. Biserica Ortodoxă a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele la Vasta nu încetează niciodată.

● Minunea analizată ● În 2003, s-a prezentat un raport geofizic asupra bisericuţei din Vasta. Cercetătorii Universităţii din Patras au studiat minunea. Bisericuţa se află atât sub jurisdicţia Arhiepiscopiei locului, cât şi sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare naţională. Au fost necesare restaurări minore, mai ales din cauza curiozităţii unora lipsiţi de experienţă, care au încercat ”să înţeleagă” misterul. Un test cu ultrasunete a oferit cercetătorilor răspunsurile necesare pentru a primi aprobările necesare restaurării în întregime a monumentului. S-a văzut cum rădăcinile se scurg prin spaţiul rămas liber între pietrele zidurilor, până în pământ. Zidurile se află într-o permanentă tensiune, iar clădirea a devenit ”un corp viu”. Niciun specialist nu a putut oferi explicaţii cum rădăcinile copacilor au putut urma această cale şi cum bisericuţa şi acoperişul sunt neatinse şi rezistă vântului puternic şi precipitaţiilor.