Nu ştim să ne protejăm istoria. Nu ştim să profităm şi să arătăm întregii lumi dovezile de istorie ce au fost descoperite pe teritoriul ţării noastre. Este singura concluzie ce poată fi trasă dacă ne uităm la multiplele monumente istorice care, în loc să fie protejate şi prezervate, sunt lăsate să se degradeze, să fie distruse fie de mâna omului ignorant, fie de intemperii. Crâmpeie de istorie sunt lăsate în voia sorţii, fapt care în alte state ale lumii nu ar fi posibil. Dar... bun venit în România. Dacă vreţi să vă convingeţi că ceea ce spunem este adevărat vă invităm într-un periplu prin ţară. O oprire aţi putea face la cetatea Sarmisegetuza, un regat devastat de nepăsare. O alta la Castelul Haller din Coplean (jud. Cluj), o nouă dovadă a ignoranţei româneşti. Până să ajungem în alte colţuri ale ţării ar trebui însă să mergem aici... aproape. La Murfatlar. Complexul rupestru, cunoscut mai mult sub denumirea de „Bisericile de cretă” de la Murfatlar, reprezintă un monument unic în Europa şi puţin probabil să găsim asemenea încastrare a istoriei în pereţi de cretă oriunde în lume. Valoarea unui monument nu îl apără însă pe acesta de degradare. Complexul a adăpostit, conform cercetătorilor, prima biserică şi primele chilii ale unei mănăstiri de pe teritoriul României. Datarea sitului s-a făcut pe baza indicaţiei unei inscripţii din naosul uneia dintre biserici, care ne îndrumă către anul 992. Monumentul a fost descoperit în iunie 1957, când se dorea deschiderea carierei de cretă la Murfatlar. Atunci s-au descoperit primele resturi arheologice. Prin urmare, lucrările de exploatare a cretei s-au oprit şi s-a trecut de urgenţă la cercetarea arheologică. Arheologul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa Traian Cliante ne-a povestit că atunci s-a format un colectiv mixt de specialişti care a „scos la suprafaţă adevăruri istorice îngropate într-un munte de cretă”. Pe măsură ce avansau cercetările s-au descoperit foarte multe obiective ale complexului rupestru: patru bisericuţe, două paraclise, resturi ale unor locuinţe, perimetre de extracţie a cretei, o serie de încăperi care, pe parcursul timpului, au căpătat destinaţii diverse. Între biserici şi încăperi au fost lucrate câteva culoare de acces şi în întreg complexul au fost găsite bucăţi de vase, unelte şi chiar morminte.

DISTRUGERI SISTEMATICE Pentru că o astfel de descoperire trebuia protejată, în paralel cu evoluţia cercetărilor, s-a trecut la întocmirea unui proiect pentru o construcţie de protecţie a monumentului. În România însă rar se întâmplă ca astfel de proiecte să fie duse la sfârşit. „De aici vin problemele care există şi în ziua de azi. S-a trecut la realizarea construcţiei, care s-a făcut însă doar în proporţie de 40%. Şi asta pentru că, în 1977, Direcţia Monumentelor Istorice, care se ocupa de restaurarea şi conservarea monumentelor, a fost desfiinţată fără prea multe explicaţii. Starea generală a perimetrului cercetat impunea măsuri de protecţie, fie şi temporare, pentru zona în care construcţia permanentă nu fusese făcută. Nici măcar atunci nu au fost asigurate condiţii minime de conservare. Aşa se face că, din ‘77 până în prezent, cea mai mare parte a complexelor cercetate, unele dintre ele fiind restaurate, a rămas la voia factorilor externi (umezeală, îngheţ). Umezeala a produs şi dezvoltarea unor forme de mucegaiuri, care nu au fost îndepărtate nici până în momentul de faţă“, a explicat Traian Cliante. Este de menţionat că amenajarea temporară a fost refăcută de mai multe ori în ultimele decenii şi fiecare dintre ele a costat sume imense. „Din păcate, totul a rămas la nivel de provizorat. Lucrările au fost realizate cu materiale care, în loc să creeze un mediu favorabil păstrării monumentelor, au „asigurat“ aceleaşi condiţii improprii pentru monumente realizate dintr-un material atât de special cum este creta“, mai povesteşte arheologul. Aşa ajungem la momentul de acum trei ani, când a fost încheiată o altă reparaţie, fiind folosite alte materiale inadecvate ce nu au fost nici pe departe utile într-o astfel de situaţie. Dacă ajungeţi la Monumentul rupestru, veţi observa că acoperişul este lucrat dintr-un material fragil care, pe lângă faptul că a încurajat condensul şi, implicit, degradarea pereţilor, a fost distrus de primele intemperii. De aici a pornit toată grozăvia din această iarnă, când o bucată de 300 mp de acoperiş a fost luată de vânt. „Colegii noştri au fost şi au constatat distrugerile ce au fost evaluate şi, în doar câteva zile, Consiliul Judeţean Constanţa a alocat banii necesari pentru refacerea acoperişului. S-a acţionat foarte repede însă perioada a fost suficientă pentru a se produce distrugeri mari, care s-au adăugat la cele care au avut loc sistematic din cauza condiţiilor neprielnice asigurate. Asta a făcut ca bucăţi de cretă din pereţi să se prăbuşească“, ne-a mai spus Cliante. Aşa se face că s-a ajuns în situaţia în care trebuie luate alte măsuri de protecţie, dar, mai ales, trebuie continuată construcţia permanentă de protecţie ce a fost lăsată de izbelişte în 1977, pentru ca apoi specialiştii în materie de restaurare şi conservare să-şi spună cuvântul şi să ia măsurile ce se impun.

IGNORANŢĂ Starea în care se află acum Bisericile de cretă ne-a determinat să întrebăm în stânga şi în dreapta dacă există cumva vreun proiect prin care monumentul să fie conservat şi prezervat şi poate chiar dacă există şansa ca el să fie inclus într-un circuit turistic. Aşa am aflat că CJC a făcut în ultimele luni demersuri numeroase la Ministerele Culturii şi Dezvoltării pentru alocarea unor fonduri substanţiale pentru consolidarea şi conservarea monumentului. Tot aşa am ajuns şi la fostul director al Direcţiei Judeţene de Cultură Daniela Ţurcanu - Căruţiu, unul dintre cei trei experţi restauratori la nivel naţional. Încercări şi solicitări pentru alocarea de fonduri au fost numeroase. Strigătele de ajutor ale specialiştilor din domeniu de asemenea. Cine să bage în seamă totuşi nişte amărâţi de specialişti care cereau bani pentru consolidarea unor ziduri, când în România se tăiau pensii, se restructurau posturi, se lua pâinea de la gura copiilor ori a pensionarilor. Da... oamenii nu au contat pentru pedeliştii care au avut timp de aproape opt ani pâinea şi cuţitul, aşa că... e greu să vorbim despre istorie şi artă.

CU MARE GRIJĂ Cu toate astea, am avut plăcuta surpriză să aflăm că o echipă de specialişti formată din restauratori, experţi în rezistenţa materialelor, arheologi lucrează la un proiect prin care întregul complex să fie consolidat şi conservat. O astfel de lucrare presupune o muncă colosală. Asta am aflat după ce Daniela Ţurcanu ne-a spus cum ar trebui să se deruleze lucrările. „De-a lungul timpului s-au făcut mai multe restaurări proaste. Creta este un material special, cu care ar trebui să se lucreze cu mare grijă. Avem însă tehnologii de care ar trebui să profităm. Există soluţii ce se pot pulveriza pentru a păstra creta într-o stare ireproşabilă. Trebuie doar să existe voinţă“, a declarat Ţurcanu. Ea ne-a explicat însă că pentru realizarea cu succes a unui proiect de o asemenea amploare ar trebui ca restauratorii (şi aici avem din nou o problemă pentru că numeri pe degete restauratorii de monumente în România), experţii în conservare, arhitecţii şi constructorii să lucreze mână în mână. „Altfel nu se poate. Oricare dintre ei, dacă ar lucra separat, nu ar face decât să înrăutăţească starea în care se află Monumentul rupestru în momentul de faţă“, ne-a spus Ţurcanu. Tot ea ne-a spus că încearcă să atragă fonduri de la Guvernul Norvegiei pentru că în complex există semne ale trecerii popoarelor nordice. Totodată, ea ne-a explicat că, având în vedere valoarea monumentului, el ar putea fi trecut în patrimoniul UNESCO. Şi la nivel local, Primăria Murfatlar a demarat efectuarea unui Plan Urbanistic Zonal, care include şi zona Monumentului. Planul este esenţial în derularea oricăror lucrări în zonă, aşa că... primii paşi au început. Sperăm însă că nu va fi un alt proiect ce moare din faşă. Ar fi multe de făcut, însă cel mai important este că o mână de oameni lucrează pentru ca peste ani românii să mai poată vedea, nu doar din cărţi, urmele unei istorii încrustate în... cretă.