Pădurile patriei, alea puţine, zic, câte au mai rămas, au fost luate cu asalt de către politicienii înfipţi la luptă pentru o lume mai bună şi mai dreaptă. Acţiunea se numără printre manifestările de amploare care au năpădit calendarul politic autohton. La început, entuziasmul ecologiştilor de ocazie ne-a derutat profund. Unii, precizez, dintre oamenii de bună credinţă, mă rog, au crezut, la unison cu clasa naivilor, că domnii în cauză participă la reîmpădurirea patriei noastre socialiste. Deruta generală a fost amplificată de insistenţele celor care au solicitat instituţiilor abilitate documentele după care s-a călăuzit în viaţă Scufiţa Roşie. Pe acest fond roşu, iată doar câteva dintre întrebările care macină societatea noastră multilateral dezvoltată: Cine? Când? De ce? Până când? Bla-bla-bla? Îngâ? De ce aşa o viaţă amară? Până la urmă, diverşi indivizi s-au mulţumit doar cu bibliografia referitoare la viaţa romanţată, tulburată şi agasantă a Scufiţei Roşii, care, în final, nu le-a servit convingător la nimic. De ce? Iată una dintre întrebările esenţiale menţionate mai sus. Realitatea este cu totul alta. Invazia declanşată de politicieni are un cu totul alt obiectiv. Blana ursului din pădure. Din patru în patru ani, conform unui ciclu exact şi precis, după cum vă pică bine, aleşii poporului apelează la blana ursului din pădure. Poate acum înţelegeţi mai bine de ce ursului i se trec cu vederea toate abuzurile la tomberoane, excesele bahice şi glumele proaste când dă iama prin gospodăriile locuitorilor de la poalele munţilor carpatini şi nu numai. În această perioadă, blana ursului e la mare căutare. Solicitările şi comenzile de sezon, precizez, exprimate de poftitorii de putere, au depăşit cu mult capacitatea pădurilor de a furniza operativ mult doritele blănuri. Cei care candidează la un loc în Parlamentul României, visând să-i apuce anii de pensie acolo, ca metodă de şpil, cunosc foarte bine calităţile şi caracteristicile de succes cu care blana ursului din pădure se prezintă în campania electorală. În materie de promisiuni şi angajamente fâsâite, blana ursului din pădure poate fi vândută ori de câte ori pofteşte candidatul nesimţit şi abuziv. Pusă pe faţă, atât cât să nu se sufoce posesorul podoabei, blana ursului din pădure, musai din pădure, acoperă obrazul gros, minciuna tărăgănată, gogoaşa reşapată şi umflată, nalangâta electorală, praful de pe tobă etc. Invazia politicienilor prin pădurile patriei a generat o situaţie fără precedent. Pândind momentul când urşii intră în perioada de hibernare, politicienii le fură blana din cuier. Halal caracter!