În noiembrie 2011, la trei ani de la startul crizei și la nici un an de la contractarea împrumutului de 20 miliarde euro de la FMI, analistul Florin Cîțu nota că, deși economia părea dezvoltată, simptomele crizei erau încă puternice. La acea vreme, banca centrală estima o revenire completă abia în 2016, iar Cîțu avertiza că inflația se va apropia de zero și că BNR ar putea fi nevoită să ducă dobânda-cheie în teritoriu negativ, pentru a stopa deflația puternică. În mai 2015, dobânda de referință e la minimul istoric de 1,75%, iar însuși guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, avertizează că, în contextul reducerii TVA la alimente și al eventualului an agricol bun, inflația ar putea fi, în premieră, zero! Încă din 2011, Cîțu oferea și o soluție - deprecierea leului. „BNR trebuie să-i permită leului să scadă. De fapt, trebuie să spună clar că va lăsa cursul liber. Ba mai mult, ar trebui să injecteze lichiditate în piață, pe termen lung. Ambele măsuri îi vor convinge pe bancheri să dea credite (imobiliare, ipotecare - n.r.) și vor atrage jucători în piață. O parte din această efervescență se va „vărsa“ și în restul economiei“, spunea Cîțu în urmă cu patru ani. Ce-a urmat? Zeci, chiar sute de intervenții ale BNR în piață, pentru stoparea declinului monedei naționale; o retragere masivă a jucătorilor din piața financiară (investițiile străine s-au prăbușit, spre exemplu) și un blocaj al creditării. Iar acum, după cum spuneam, inflație aproape de zero și o dobândă-cheie care se apropie de o zonă extrem de periculoasă. Morala? E bine, uneori, s-asculți și ce zic economiștii care fac economie și nu politică.