TREI REDUCERI CONSECUTIVE Banca Națională a României (BNR) a decis ieri să reducă din nou dobânda-cheie, de la 3 la 2,75% pe an (un nou minim istoric), precum și rezervele minime obligatorii (RMO) pentru pasivele în valută ale băncilor, de la 16 la 14%. Este a treia reducere a dobânzii de politică monetară, după reluarea în august a ciclului de relaxare a creditării. Astfel, în mai puțin de trei luni, BNR a micșorat de trei ori dobânda-cheie, în condițiile în care, la mijlocul anului, România a reintrat în recesiune tehnică, iar inflația a ajuns la cote extrem de scăzute, în linie cu indicatorul de la nivelul întregii Uniuni Europene. Totul se reduce la creșterea economică (sau, mai bine zis, la lipsa ei). Pe de-o parte, investițiile au cam lipsit în acest an; pe de altă parte, consumul a scăzut puternic, de unde și inflația extrem de mică. Ce să mai zicem de prețul petrolului, care a atins câteva minime-șoc în 2014. Decizia de ieri a BNR este și un imbold clasic pentru bancheri de a ieftini creditele, dar și un semnal de alarmă cu privire la continuarea, în lunile următoare, a procesului de deflație (scădere a prețurilor - n.r.). Desigur, conceptul de „semnal de alarmă“ este unul relativ; pentru consumatori, faptul că produsele se ieftinesc este orice numai o mare dramă nu. Nici pentru economie n-ar trebui să fie, însă hai să fim serioși: cum ar fi ca vânzătorii să zică „De când așteptam să vând mai ieftin!“.
ȘI NU SE-NTÂMPLĂ NIMIC Interesant este că, după reducerea dobânzii-cheie de la finele lui septembrie, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, sugera că relaxarea monetară va continua mai degrabă prin reducerea RMO la lei. În aceste condiții, decizia de ieri pare să fi fost impulsionată strict de perspectiva încetinirii inflației. „BNR are o țintă de inflație de 2,5% plus/minus un punct procentual, iar în septembrie indicatorul era la 1,5%. Decizia nu va avea un impact notabil asupra pieței financiare, dat fiind că dobânzile din piața interbancară - cele care reflectă costul la care băncile pot da credite în lei - se află sub 1%, cu mult sub nivelul dobânzii-cheie. Creditarea este limitată de lipsa lichidității pe termen lung și de volumul mare de împrumuturi neperformante“, potrivit unei analize Capital Economics. Analistul Florin Cîțu este ceva mai dur cu BNR și notează, pe blogul său, că neîncrederea bancherilor în abilitățile băncii centrale de a administra transparent și consecvent lichiditatea este surprinsă foarte bine de prețul creditelor noi - „Dobânzile încă mari arată că băncile folosesc pentru prețul creditelor scenariul cel mai pesimist, în care sunt nevoite să ceară bani de la BNR în schimbul titlurilor de stat. Numai că prețul este mult mai mare decât cel la care BNR ar injecta lichiditate din proprie inițiativă“.