SOCOTEALA DE ACASĂ... De la ultima şedinţă de politică monetară a Băncii Naţionale a României, maşinăria de propagandă s-a pus în mişcare şi, prin anumite ziare financiare, încearcă să arate că deciziile luate în sediul din strada Doamnei contează pentru economia reală, remarcă analistul financiar Florin Cîţu. „Nu neg acest lucru. Doar cred că există o asimetrie puternică a efectelor şi că mai uşor le vezi pe cele care frânează economia, decât pe cele care o stimulează. De fapt, nu cred că politica BNR poate stimula direct economia. Nu o poate face decât prin menţinerea stabilităţii preţurilor şi atât”, notează Cîţu. Cum sună însă mesajul oficial? Cam aşa - după reducerea accentuată a dobânzii-cheie, până la 4,25%, dobânzile au scăzut rapid şi asta se vede în creşterea creditelor. Evident, revigorarea creditării este bună pentru economie. Ei bine, toţi cei care au mers pe la bănci în ultima perioadă ştiu bine că realitatea e cu totul alta. Culmea, chiar BNR sublinia asta într-un raport publicat acum câteva zile, în care se arăta că dobânzile la împrumuturi, deşi în scădere uşoară, sunt încă prea mari, raportat la realitatea economică. În dezbaterea de faţă, persoanele fizice nu contează însă, deşi consumul lor ar putea scoate PIB-ul din mocirlă. Jurnaliştii pro-BNR o ţin sus şi tare cu creditarea firmelor, care merge tot mai bine. Să fie chiar aşa? „Nu”, afirmă Cîţu. „Potrivit datelor băncii centrale, vârful de creditare de criză a firmelor a fost atins în septembrie 2012. De atunci, stocul de împrumuturi pentru persoane juridice a tot scăzut”.

CE CONTEAZĂ TOTUŞI Dacă ar fi să credem tot ce se spune „la radio”, ar trebui să vedem dobânzi în creştere la creditele noi, atât pentru euro, cât şi pentru lei, care să explice scăderea pieţei. Poate suna ciudat, dar este exact opusul ipotezei oficiale (dobânzi mai mici, credite mai multe). De fapt şi de drept, totul este pe minus - şi dobânzile, şi creditele noi acordate. La creditele noi în lei, spre exemplu, dobânzile variază acum între 9,5 şi 10,5% pe an. Dobândă de 9,51% la lei se găsea şi în vara lui 2012. Deci... no comment. „Este adevărat că, în general, costul finanţării contează. În România, el este încă mare şi depinde nu doar de dobânda-cheie, ci mai ales de sumele pe care le pot accesa băncile pe termen lung. Şi mai mult contează însă aşteptările inflaţioniste şi perspectivele de creştere economică. Din păcate, evoluţia reală a stocului de credite arată că mediul de afaceri le priveşte pe amândouă cu scepticism”, conchide Florin Cîţu.