Un artist prodigios. Figură importantă a muzicii folk americane din secolul XX, Bob Dylan sărbătoreşte, astăzi, 70 de ani de viaţă şi nu se gândeşte încă să-şi pună în cui muzicuþa şi chitara, care l-au însoţit în cele patru colţuri ale lumii. Urmează să îşi reia turneul, luna viitoare, în Europa. “Pe unii îi deranjează că lucrez încă atât de mult, dar nu am intenţia să mă retrag”, declara Bob Dylan în 2009 revistei “Rolling Stones”. Pionier al cântecului angajat social, a concertat luna trecută, pentru prima oară, în Vietnam, în cadrul unui turneu mondial, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de carieră. A fost un loc simbolic de concert pentru autorul piesei “Blowin in the Wind”, cântecul său pacifist, reluat ca un imn, în anii ’60, de către adversarii intervenţiei americane în Vietnam. Mulţi artişti au fost influenţaţi de Bob Dylan. Printre ei, Elvis Presley, Beatles şi Jimi Hendrix. Bono, solistul grupului U2, spune că Bob Dylan a fost, la începutul anilor ’60, mult înaintea timpului său, deschizând încă de atunci calea genurilor punk şi hip-hop. Cântăreţul, a cărui voce nazală nu s-a degradat în timp, continuă să lanseze albume. În 2007, la 66 de ani, a format un nou grup, cu şapte muzicieni. A obţinut, în 2008, Premiul Pulizer pentru “impactul profund asupra muzicii folk şi a culturii americane, prin compoziţiile sale lirice cu o extraordinară putere poetică”.

Păcatele tinereţii. Bob Dylan a avut însă şi momentele sale de rătăcire. Într-un interviu inedit descoperit recent şi difuzat ieri de postul de televiziune BBC, artistul a recunoscut că a fost dependent de heroină şi că avea gânduri suicidare. “Am încetat să mai iau heroină după ce am ajuns la New York. Pe atunci eram dependent de heroină. Mă costa 25 de dolari pe zi şi m-am oprit”, a declarat Bob Dylan într-un interviu a cărui calitate audio lasă de dorit, înregistrat de prietenul său Robert Shelton, criticul muzical care i-a lansat cariera. Este pentru prima dată când celebrul cantautor dezvăluie că era dependent de heroină. În acelaşi interviu mai spune că a avut gânduri suicidare. “Pentru mine, moartea nu înseamnă nimic. Nu înseamnă nimic din moment ce pot să mor repede. De nenumărate ori aş fi putut să mor repede şi aş fi putut să o fac”, afirmă acesta. “Nu sunt genul de tip care să-şi taie o ureche. Mi-aş trage un glonţ în cap, dacă lucrurile ar merge rău. Aş sări pe fereastră”, a continuat artistul american. Interviul a fost realizat cu ocazia turneului pe care Bob Dylan îl efectua în SUA, în martie 1966, în avionul care îl ducea din oraşul Lincoln din statul Nebraska în oraşul Denver din statul Colorado.

Carieră impresionantă. Bob Dylan, pe numele adevărat Robert Allen Zimmerman, s-a născut pe 24 mai 1941, în Duluth, Minnesota. Fiu de imigranţi, a crescut în mijlocul unei comunităţi evreieşti, alături de părinţii originari din Europa de Est. A luat, în 1962, numele unchiului său, Bob Dylan. Şi-a început cariera cântând în baruri şi, în 1962, a lansat cântecul său emblematic, “Blowin in the Wind”, inspirat dintr-un cântec tradiţional al sclavilor. Devine vocea reprezentativă a unei generaţii angajate, denunţând segregarea, vânătoarea de comunişti, rasismul şi războiul din Vietnam, ca şi prietena lui, Joan Baez, alături de care este ovaţionat la festivalul de la Newport din 1963. Atinge punctul culminant al carierei la mijlocul anilor ’70, când la concertele sale se umpleau sălile din lumea întreagă. Convertirea la catolicism a lui Bob Dylan, la sfârşitul anilor ’70, este trăită ca o renaştere după o perioadă de excese.

Cu o carieră impresionantă, de aproape o jumătate de secol, Bob Dylan este unul dintre puţinii artişti al căror palmares include nu mai puţin de 34 albume de studio, 13 albume live, 14 compilaţii şi 58 de single-uri. Declarat de revista “Rolling Stones” drept cel mai important artist solo al tuturor timpurilor, în 2004, Bob Dylan a adunat de-a lungul vremii o colecţie impresionantă de premii, care include 11 trofee Grammy. Printre premiile deosebite se numără şi cinci Grammy Hall of Fame.