Jocul ăsta de cuvinte nu-mi aparţine, dar l-am împrumutat pentru expresivitatea sa explicită. Într-adevăr, cabinetul Ungureanu a ajuns să semene, ca două picături de apă, cu fostul guvern Boc, doar vechiul premier lipsind din peisaj! Însă, dacă am făcut comparaţia cu două picături de apă, mă văd repede nevoit să adaug „de ploaie”...

Nici un prefect PDL din judeţele sinistrate în urma viscolului nu a fost destituit de primul ministru, aşa cum remarca şi Victor Ponta. Nici o măsură decisivă nu a fost luată, în puţinele săptămâni, e drept, care au trecut de la instalarea noului cabinet. Singura excepţie notabilă ar putea fi somaţia dată de Ungureanu Fiscului, cu dorinţa de a scoate mai mulţi bani negri la suprafaţă, dar, deşi intenţia a fost lăudabilă, efectele s-au arătat catastrofale, producând blocaje şi întârzieri în vămi. Parcă eram în operaţiunea cu vameşii, a guvernului trecut, când efectele au fost de ochii lumii, ca şi acum. În educaţie continuă haosul şi procesele părinţilor, în legătură cu aşa numita „clasă zero”, iar în sănătate scandalul morfinei abia a ajuns la minister. Totul parcă e tras la indigo...

Doar retorica noului premier s-a schimbat, dovadă felul în care l-a pus la punct pe ministru Berca, la şedinţa de bilanţ a Internelor, ce a avut loc ieri, dar cu o floare nu se face primăvară, căci continuă pantomima „luptei anticorupţie”, cu primari PDL reţinuţi sau anchetaţi de DNA; de parcă Mihai Răzvan Ungureanu n-ar guverna, ci s-ar afla în campanie electorală...

Cea mai teribilă ironie a sorţii ar fi să apucăm ziua în care îi vom duce dorul lui Boc!...