Premierul Emil Boc i-a impus ministrului pentru Relaţia cu Parlamentul să ceară Legislativului urgentarea adoptării Legii pensiilor şi s-a arătat revoltat că puterea nu are majoritate în Birourile Permanente - forurile care stabilesc proiectele ce intră în dezbatere. Întâiul om din stat, (după Băsescu fără doar şi poate) s-a revoltat în condiţiile în care, după alegerile din 2008, s-a bătut cu pumnul în piept că partidul pe care îl conduce a câştigat alegerile şi are majoritate şi mai mult decât atât, că poate guverna aproape singur. După ce şi-a încropit o majoritate forţată, trăgând după el partidul care de 20 de ani este veşnic la guvernare (UDMR), acum Boc vine şi ne spune că vrea mai mult şi că este deranjat de faptul pe care şi l-a asumat, şi anume o majoritate în minoritate. „Graficul cu Legea Pensiilor. Obiectivul clar pe care îl avem este sfârşitul lunii iunie. Dacă înţeleg bine, Senatul avea ca termen 15 aprilie. Ne apropiem de acest termen şi se pare că nu se încadrează în grafic şi v-aş ruga să atrageţi atenţia în cadrul Birourilor Permanente cu privire la acest subiect, pentru că obiectivul Guvernului este să rămânem în acest grafic“, s-a adresat Boc ministrului pentru Relaţia cu Parlamentul, la începutul şedinţei de ieri a Executivului. Prim-ministrul a spus că Executivul are nevoie de sprijinul Parlamentului, în contextul în care a redus numărul ordonanţelor de urgenţă emise. „Nu ştiu unde mai există în lume o ţară în care Guvernul care are susţinere parlamentară să nu aibă majoritate în Birourile Permanente. Dar este o situaţie mai delicată pe care o avem şi, de aceea, aş ruga să cereţi încă odată respectarea termenelor procedurale pe care le-am convenit, astfel încât să fie adoptată în termen”, a spus Boc. Îi comunicăm şefului Executivului că doar în România este posibil ca o majoritate parlamentară să fie formată prin şantaj şi jocuri „independente” de culise, fapt care duce la modificarea structurii politice iniţiale a Parlamentului şi, implicit, la falsa dilemă enunţată de premierul Boc - cum e posibil ca structura politică mătrăşită să fie diferită de cea votată de populaţie.