O doză de impotenţă politică, amestecată cu indiferenţă cinică, a fost oferită, zilele acestea, românilor. Primele confesiuni au fost făcute la postul naţional de televiziune de preşedintele ţării, care a stat prea mult în soare şi a simţit nevoia să se răcorească în timp ce ne înfierbânta pe noi. Băsescu ne-a arătat că vrea să se detaşeze simţitor de identitatea actualei echipe pedeliste, lăsând în seama lui Emil Boc toate responsabilităţile. Sacrificat să guverneze într-un context care nu se potriveşte cu persoana premierului, Boc a trebuit să înghită şi eticheta de lider fără personalitate, care nu poate să ia deciziile care se impun pentru a-şi asigura autoritatea în partid. În încercarea de a mai salva ceva din imaginea sa şifonată, premierul Boc a făcut rocada cu şeful statului la televiziunea naţională pentru a da o replică indirectă. După ce s-a comparat cu lideri europeni, precum Sarkozy, Merkel sau Zapatero, Boc a spus că el se poate considera drept “un lider de sacrificiu dacă şi principalii politicieni europeni care derulează un proces de reformă sunt consideraţi tot lideri de sacrificiu, şi aceştia înregistrând pierderi mari de popularitate”. Apoi, pentru a arăta că nu este chiar un lider de carton, Boc a spus că a preferat să păstreze unitatea partidului printr-o disciplină “mai laxă” şi tolerantă, dar că este hotărât să aplice şi sancţiuni, arătând că a avut o discuţie lămuritoare cu europarlamentarul PDL Cristian Preda, discuţie care poate fi considerată de “cartonaş galben”. Premierul a anunţat apoi că Guvernul şi-ar putea asuma din nou răspunderea în faţa Parlamentului, în septembrie sau octombrie, pentru adoptarea unor legi importante, precum Codul asistenţei sociale şi modificarea Codului Muncii şi a Legii salarizării unitare în sectorul bugetar. După care, Boc a trimis şi o săgeţică spre liberalul Dinu Patriciu, spunând că “Executivul va utiliza toate procedurile legale pentru recuperarea datoriilor Rompetrol, fiind însă normal ca aceste obligaţii să fie plătite voluntar de către companie, ca un gest de eleganţă”. El a schimbat imediat registrul, referindu-se la obligaţia AVAS de a achita despăgubirile către păgubiţii FNI, “pentru cazul SOV-FNI”, cu fonduri care puteau fi vărsate la buget, precum şi la televiziunile private care derulează o anumită politică pentru apărarea anumitor interese. Una peste alta, cei doi se fac că sunt serioşi, noi ne facem că îi credem. Simulează amândoi preocuparea pentru binele ţării, trag semnale de alarmă ce sunt doar scuze ale unor decizii antisociale, noi înjurăm cu osârdie şi ne rugăm să nu revină foametea din 1946-1947. Pe la spate însă, politicienii pufnesc în râs când văd cât de naivi suntem, în timp ce pe noi ne apucă groaza când ne gândim ce vremuri vor veni din toamnă. Deputatul Mădălin Voicu spunea că premierul e doar “un Păcală” şi că una e să vrei şi alta e să poţi. Atunci probabil că acest “Păcală” crede că poporul e un fel de Tândală. Tristă imagine. Doar nu şi-o închipui Păcală că Tândală îi va căra lui “uşa” la nesfârşit… Ucig-o toaca de politică!