A crescut intens rolul bocitoarelor de profesie în politică. Pierderea puterii generează adeseori manifestări cu iz de parastas, provoacă pomeni şi comemorări lacrimogene. Ca peste tot, în astfel de situaţii, bocitoarele de partid îşi impun repertoriul şi fac numeroase demonstraţii cu piatră acră şi tămîie. De regulă, pierderea puterii este asimilată cu o mare dramă, ceea ce şi este pentru exponenţii politichiei noastre. Textele bocitoarelor de partid conţin foarte multe blesteme la adresa susţinătorilor moţiunii de cenzură, ziceri de dulce cu trimiteri la origini şi înjurături proletare. Bocitoarele din această categorie au o oarecare pregătire politică, deşi, în foarte multe situaţii de plîns, confundă doctrinele, conducătorii şi idealurile revoluţionare de zi cu zi! Printre bocitoarele de profesie se numără activişti cu state vechi în ce priveşte traseismul politic. Cînd un partid se află pe moarte, iar moartea trece din cauza poziţiei adoptate printr-o senzualitate excesivă, bocitoarele se întrec în tot felul de văicăreli şi scîncete pe tema grelelor moşteniri. În ce priveşte eşuarea politică a unor indivizi sau formaţiuni de diverse orientări, nu se pun niciodată pe tapet cauzele obiective ale declinului. Strofocîndu-se de atîta plîns, bocitoarele invocă şmechereşte influenţa nefastă a unor cataclisme sau furtuni locale. Bocitoarele cîntă prohodul partidelor şi militanţilor săi care sînt la un pas să-şi pună mîinile pe piept. Normal, inspirîndu-ne din cele lumeşti, este o poziţie caracteristică salutului care marchează plecarea unora dintre noi în lumea celor drepţi. Regula nu este valabilă în politichie, unde numai despre lumea celor drepţi nu se poate vorbi! Sigur, să nu credeţi că bocitoarele se ocupă doar de cele sfinte… Sînt prea mulţi spurcaţi în politichia noastră care se dedau la tot felul de manifestări perverse. De pildă, este cîte un lider de partid care, în situaţii de criză, face pe mortul în păpuşoi. După cum se cunoaşte din experienţa politică a timpurilor pe care le trăim cu un înalt entuziasm patriotic, mortul din păpuşoi a devenit personajul emblematic al transformărilor în materie de progres şi civilizaţie. Eu înţeleg că unora le place să pozeze în opozanţi, cu toate că, la începutul anului, tăiau şi spînzurau, dar nu este cazul ca acum să abuzeze de vechimea în producţie a bocitoarelor de profesie! Mortul din păpuşoi se iluzionează singur cînd îşi imaginează că poate trece neobservat în momentele grele în care, prin prisma funcţiei, ar trebui să ia decizii importante pentru ţară! În dreptul unor instituţii sau palate, de regulă, la intrarea acestora, mortul din păpuşoi este dat de gol de isteria bocitoarelor adunate în grupuri mari şi ofensive. Calitatea de bază a unei bocitoare politice: datul din gură. Adevărul este că, în ceea ce-i priveşte pe politicienii noştri, nu-i întrece nimeni cînd trebuie să dea din gură pentru a tîmpi electoratul cu verzi şi uscate… Bocitoarele electorale, chiar dacă au o strînsă legătură cu politichia, reprezintă un eşantion social aparte. Dumnealor joacă un rol extrem de important în lupta pentru ciolan. Atenţie, ciolanul poate readuce la viaţă orice politician care face pe mortul în păpuşoi! Rezistă el la orice, dar pînă la ciolan! În perspectiva europarlamentarelor, bocitoarele se străduiesc să-şi adapteze repertoriul la papion…